Acasă Blog Pagina 494

Mircea Coșea, nervos după ce bogaţii lumii ne-au pus să mâncăm lăcuste. Planul „trilionarilor”, la Davos, pentru familia tradiţională şi credinţă

Economistul Mircea Coșea, un car de nervi după ce a auzit discuțiile Forumului de la Davos. Acolo, bogații lumii iau în calcul teoria limitării populației la mijloacele de subzistență.

„Au început să ne pună să mâncăm lăcuste și continuă cu familia, credința și numărul oamenilor!”, a anunţat Coşea.

Va apărea şi primul „trilionar”?

În maximum 10 ani, omenirea ar putea avea primul „trilionar”, adică primul deținător al unei bogății de un miliard de miliarde de dolari, în timp ce populațiile continuă să se adâncească în sărăcie.

„Întrebarea care se pune este ce se va întâmpla cu această sumă enormă de bani pe care câteva personaje au acumulat-o.

Există două variante:

  1. Prima este că acești oameni își vor pune la contribuție puterea financiară pentru a schimba lumea conform unor concepții destul de stranii.

Au început cu lăcustele, cu ideea că trebuie să mâncăm lăcuste, și continuă cu niște abordări foarte speciale referitor la familie, la credință, la numărul de oameni raportat la posibilitatea de posibilitatea de hrănire a populațiilor.

 2.  Varianta a doua este să se dezvolte un tip de impozit global, adică un impozit care să aibă, în primul rând, sarcina de a diminua forța financiară a acestor personaje care unindu-se, pot forma o forță extraordinară.

Nicio armată din lume nu se poate pune cu trilioanele pe care aceste personaje. Dacă ei vor să facă ceva, pot să facă.

Să știți că această situație din prezent nu poate continua așa. Sunt atât de mari discrepanțele, contradicțiile care apar între săraci și bogați, încât se poate întâmpla ‘ceva’.

Iar unii sociologi vorbesc despre posibilitatea ieșirii din acest paradox printr-un nou război mondial„, a zis Mircea Coșea la Antena 3.

Protestele transportatorilor şi fermierilor continuă. Drumuri blocate, haos pe șosele – Harta actualizată

2

Protestele transportatorilor şi fermierilor continuă și miercuri în unele zone din țară. Se intră în cea de-a opta zi de protest.

Centrul Infotrafic anunţă, miercuri dimineaţă, 17 ianuarie, că traficul este restricţionat în două judeţe, în contextul protestelor transportatorilor şi fermierilor. Sunt autovehicule parcate pe prima bandă a DN 2, în judeţul Ilfov, la Afumaţi. Dar şi la Vama Siret.

Citiți și: Fermierii, trădați din toate părțile. Protestele nu se vor opri

„Centrul INFOTRAFIC din Inspectoratul General al Poliției Române informează că la această oră (06:45), nu sunt înregistrate autostrăzi sau drumuri naționale cu circulația oprită ca urmare a condițiilor meteorologice sau din cauza vreunui eveniment rutier”, a transmis miercuri dimineață sursa citată.

Sunt, însă, restricții de trafic la nivel rutier, ca urmare a protestelor transportatorilor și fermierilor. E vorba de restricții pe DN 2, la Afumați, Ilfov, dar și la Vama Siret, în județul Suceava.

Detalii de la Infotrafic

„În ceea ce privește situația protestelor transportatorilor/fermierilor, traficul rutier este restricționat în 2 județe:

1. IF: DN 2 – Afumați, unde banda 1 a sensului de mers către capitală este ocupată de autovehiculele parcate, circulația desfășurându-se pe banda nr. 2;

2. SV: DN 2 – Vama Siret, unde sensul de ieșire din țară este ocupat de autovehiculele protestatarilor, circulația desfășurându-se pe un singur fir, alternativ pentru ambele direcții”, potrivit Infotrafic.

Cele două ordonanţe pe care ministrul Agriculturii le-a semnat pentru protestatari. Ce se întâmplă cu utilajele fermierilor

Florin Barbu, ministrul Agriculturii, a spus că a încheiat un proces verbal cu fermierii români în care sunt incluse două ordonanțe importante pentru ei și care vor intra săptămâna aceasta în Guvernul României.

El a pomis că fermierii vor continua să primească ajutor financiar din partea autorităţilor.

Ce ordonanţe a semnat Florin Barbu?

Ministrul a susţinut că problemele fermierilor, care au fost discutate şi agreate prin procese-verbale, vor fi ”rezolvate” în şedinţele de Guvern următoare.

„Încă de sâmbătă am avut o întâlnire cu fermierii din zona Afumați. S-a încheiat un proces verbal prin care am abordat două ordonanțe foarte importante pentru fermieri. Săptămâna aceasta vor intra în Guvernul României.

Pe de-o parte asimilarea categoriei B cu TR și B1 cu TR1 și toate utilajele să fie înregistrate cu factură la primărie, fără a avea ITP.

Doi, am solicitat în procesul verbal pe care l-am încheiat cu fermierii din zona Afumați, inclusiv amânarea ratelor pentru creditele care sunt în întârziere”, a declarat Florin Barbu la Antena 3.

Barbu a adăugat că şi europarlamentarii români trebuie să intervină pentru a obţine derogări la Uniunea Europeană pentru fermieri, el amintindu-i lui Bogdan că sunt parteneri în coaliţie.

Din punctul meu de vedere, domnul Rareş Bogdan ar trebui să citească documentele care sunt aprobate în Consiliile de miniştri şi să facă chiar lobby asupra Parlamentului European şi Comisiei Europene pentru a aproba derogările fermierilor români.

Ministerul Agriculturii în două zile a rezolvat problemele, domnul Ciucă le-a rezolvat în 12 zile. Ăsta este mesajul meu către domnul Rareş Bogdan, europarlamentar PNL care face parte din aceeaşi coaliţie cu PSD”, a declarat Florin Barbu.

S-a lăudat cu ce a fost în 2023

Ministrul a concluzionat că ”fermierii români au toate problemele rezolvate”.

„Fermierii români au toate problemele rezolvate, aşa cum spuneam.

Acciza în agricultură este achitată de către Ministerul Agriculturii, în anul 2023 Ministerul Agriculturii a făcut subvenţii, plăţi directe către fermierii români de 3 miliarde de euro, Ministerul Agriculturii şi Guvernul României au subvenţionat cu 3,63 lei litrul de motorină, practic 50% din preţul la pompă în anul 2023.

Eu sunt convins că fermierii vor merge acasă, eu sunt convins că fermierii au încredere, pentru că atunci când PSD a fost la guvernare şi a avut Ministerul Agriculturii totdeauna a venit sprijin pentru fermierii români şi vreau să-i asigur pe fermieri că anul 2024 va fi cel mai bun an agricol atât din punct de vedere pentru ei, cât şi din punct de vedere al sezonului agricol 2024”, a mai zis Florin Barbu.

Poza Zilei

Cătălin Botezatu. Aventuros, cum îl știți

Horoscop 17 ianuarie 2024 – Primiti vestea pe care o asteptati de mult timp

0

BERBEC

Este important să vă deplasați în următoarele zile, deoarece dacă stați acasă și nu faceți nimic, ați putea pierde ceva potențial foarte bun. Dacă vă aflați în centrul evenimentelor, asigurați-vă că rămâneți acolo.

TAUR

Norocul pare să-ți zâmbească în acest moment, dar nu-l lua de la sine. Legătura de astăzi dintre astre avertizează că ceea ce vi se dă ar putea fi luat din nou destul de ușor, așa că păstrați strâns tot ceea ce vă place sau ce prețuiți.

GEMENI

Nu faceți atât de mare caz de evenimentele lumii. Da, desigur, vrei să te implici și să faci diferența, dar chiar contează și va schimba lucrurile? Concentrați-vă acum asupra propriilor nevoi și asupra obiectivelor personale.

 

RAC

Dacă sunteți pregătit să credeți ceva de neimaginat, atunci ceea ce se întâmplă în săptămâna următoare va aduce oportunități de care nu ați fost conștienți. Alții pot spune că visele tale sunt nerezonabile, dar numai pentru că nu împărtășesc credința ta.

 

LEU

Rezolvați acum pentru a ignora orice lucru negativ pe care rivalii și concurenții l-ar putea spune despre dvs. în următoarele două sau trei zile. Ei au dreptul la opiniile lor, desigur, dar aveți toate drepturile și toate motivele pentru a ignora ceea ce spun.

 

FECIOARA

Oricine se îndoiește că ai ce este nevoie pentru a reuși, va părea destul de răutăcios săptămâna aceasta. Folosiți avantajele în zona de carieră pentru a continua cu planurile și fiți pregătiți să faceți tot ce este nevoie pentru a ajunge la vârf și a rămâne acolo.

 

BALANTA

Acesta este un moment norocos pentru dvs., dar la un moment dat, veți recunoaște că ceva ce ați crezut că este o lovitură de noroc este de fapt o piedică. Pentru a spune acest lucru direct, a adus o responsabilitate suplimentară pe care chiar nu o doriți.

 

SCORPION

Legătura provocatoare de astăzi dintre astre sugerează că va exista o serie de contracarări și restricții pe măsură ce începe noua săptămână. Important este să rămâi calm și să refuzi frustrarea sau furia. Universul îți testează autocontrolul.

 

 

SAGETATOR

Dacă sunteți genul de Săgetător căruia îi place să tragă, atunci următoarele zile ar putea fi puțin dificile. Trebuie să lăsați partenerii și cei dragi să ia propriile decizii și să facă propriile lor lucruri!

 

 

CAPRICORN

Se pare că ai exagerat în ultima vreme și acum corpul și mintea ta țipă la tine pentru a încetini. Deci, ce te oprește? Nu contează ce noi sarcini și îndatoriri ați putea fi asumat, puteți și trebuie să faceți mai puțin acum.

 

VARSATOR

Semnul tău zodiacal este în contradicție cu planeta voastră Uranus care conduce astăzi, ceea ce din punct de vedere cosmic este un lucru foarte mare. Înseamnă că vei fi provocat să alegi între viitor și trecut. Va fi o decizie grea…

 

PESTI

Orice vrei să faci ar trebui să meargă bine acum, dar va merge și mai bine dacă vei lua măsuri pentru a tăia din viața ta multe lucruri mici și inutile care mănâncă în timpul și energia ta. Fii nemilos cu tine în timp ce ești bun cu ceilalți.

GINERELE LUI CEAUȘESCU, ”DEZGROPAT”!

Nici măcar dacă ar fi declarată oficial Colonie, România zilelor noastre tot nu ar fi creuzetul atâtor experimente politice. Mai ales că, de la sfârșitul lui 2023 și odată cu intrarea în oricum nebunul an electoral 2024, aproape că nu mai este săptămână în care diverse grupuri transpartinice de interese să nu negocieze – subteran, așa cum sunt învățați bătrânii combinatori ai sistemului! – punerea bazelor câte unui ”nou proiect de țară”.

Câți dintre nostalgicii ceaușiști se vor strânge și la ”Mitingul Sărăciei”…?

Cu toate că ”tinerele speranțe ale politicii românești” cu care unii ”atârnători” ai serviciilor încă visează cu ochii deschiși că vor defila la cel puțin una dintre alegerile prevăzute pentru acest an sunt ”ruginite” cam de multișor… Cel puțin din punct de vedere al erodării imaginii publice.

Constantinescu… Teodosie… Oprean…

Astfel că se naște firesc întrebarea de ce toată această ”încăpățânare demnă de o cauză mai bună” de a se coagula tot felul de ”mișcări spontane” de sprijin în jurul unor personaje care nici măcar la a doua tinerețe nu se mai află, precum Emil Constantinescu, Teodosie Petrescu sau, mai nou, Mircea Oprean.

După Constantinescu și Teodosie, o ”nouă tânără speranță” a politicii

Mai ales că, stranie coincidență, nici măcar unul dintre aceste cel puțin la prima vedere de-a dreptul fantasmagorice ”noi” proiecte politice nu este creația vreunui grup de consultanță din rândurile principalilor parteneri strategici ai eșuatului stat iohannist. Astfel că ”legendarea” cu ”OK”- ul american chiar nici măcar nu mai poate fi adusă în discuție în cazurile care urmează să fie ”lansate” pe oricum atât de ”murdara apă” dâmbovițeană a politicii românești.

Pe dreapta, pe stânga și pe centrul scenei politice urmând a fi aruncate ”păpușile” unor grupuri de interese care nu au nici cea mai mică legătură cu partenerii occidentali.

Urmând de văzut, desigur, dacă este vorba de grupuri neaoșe cu totul sau racordate la cu totul alte interese externe…

Sondajul sinucigaș

La începutul acestui an, în Occident erau detonate surprinzătoarele rezultate ale unui sondaj de opinie ”scurs controlat” și opiniei publice din România, pe 13 decembrie 2023.

”Potrivit unui sondaj recent, aproape jumătate dintre români consideră că regimul comunist a fost un lucru bun pentru țară. Cel puțin 15 la sută l-ar alege pe Ceaușescu președinte”. Aceasta fiind concluzia prezentată pe larg în presa occidentală.

Numai că, ghinion, Ceaușescu chiar nu mai poate fi ”dezgropat” pentru a candida la Președinția României și a se verifica barem astfel rezultatele sondajului de opinie. Însă ginerele lui, DA!

MITINGUL SĂRĂCIEI!

Acum, greu de pronosticat care ar putea fi șansele reale ale ”deturnării” unei ”hălci” mai mari sau mai mici din tradiționalul electorat de stânga odată cu intrarea în lupta electorală a ginerelui lui Ceaușescu, profesorul Mircea Oprean. Soțul defunctei Zoia Ceaușescu urmând a ocupa un segment electoral spre care nici măcar cei mai populiști lideri ai partidelor parlamentare nu se se înghesuie să facă barem un prim pas…

Va reveni ginerele familiei Ceaușescu în atenția media?

Cel al românilor care ar urma să iasă în număr mare la un mare ”Marș al Sărăciei” care ar urma să fie organizat – tot ”spontan”! – imediat ce protestele fermierilor și transportatorilor vor fi abandonate.

Din informațiile de ultimă oră intrate în posesia noastră reieșind că deja se depun considerabile eforturi logistice, mai ales dintr-o anumită zonă media, pentru promovarea ”Mitingului Sărăciei”. Acolo unde ar urma să se testeze ”la firul ierbii” șansele reale ale rostogolirii ginerelui lui Ceaușescu în haosul electoral din acest an. Bineînțeles, păpușarii noului ”domn profesor” Oprean nefiind chiar atât de naivi încât să creadă că acesta ar putea încurca calculele pentru prezidențiale. Dar cel puțin astfel ar împărți într-o nou ”braț” curentul suveranist care altfel riscă să spulbere în cale toate zăgazurile sistemului…

De ce atacurile SUA în Orientul Mijlociu reaprind fricile legate de petrol și inflație

Un baraj de lovituri conduse de SUA asupra rebelilor Houthi din Yemen a reaprins temerile legate de un conflict mai amplu în Orientul Mijlociu, care ar putea inflama creșterea prețurilor chiar în momentul în care inflația pare să se diminueze.

Zeci de atacuri ale Houthi, pe care mișcarea islamistă yemenită a început să le desfășoare în octombrie, au dus deja la devierea în masă a transportului maritim din Marea Roșie.

Economiștii se așteptau ca impactul mai larg asupra prețurilor bunurilor să fie relativ limitat. Dar acum cresc îngrijorările cu privire la efecte mai semnificative asupra mărfurilor, inclusiv asupra petrolului, în cazul în care forțele americane vor fi absorbite și mai mult într-o criză regională care a început după atacul Hamas din 7 octombrie asupra Israelului.

Ana Boata, șefa departamentului de cercetare macroeconomică de la Allianz Trade, a declarat pentru Financial Times  că „impactul asupra lanțurilor de aprovizionare globale ar putea deveni mai grav” dacă criza se prelungește dincolo de prima jumătate a anului.

Marea Roșie este o rută comercială vitală, reprezentând în mod obișnuit 15% din totalul comerțului maritim mondial, inclusiv 8% din cereale, 12% din petrol și 8% din GPL.

Cel mai recent indicator comercial lunar,  publicat joi de Institutul Kiel pentru economie mondială, a arătat că, după debutul atacurilor Houthi, fluxurile de containere prin Marea Roșie au fost mai puțin de jumătate din nivelul obișnuit în decembrie și au scăzut sub 70% din volumele obișnuite la începutul lunii ianuarie.

Având în vedere că ocolul în jurul Africii le ia navelor între șapte și 20 de zile în plus, acest lucru a dus la creșterea tarifelor de transport pentru un container standard transportat din China către Europa de Nord de la aproximativ 1.500 de dolari în noiembrie la peste 4.000 de dolari.

Companiile raportează, de asemenea, tensiuni. Fabrica germană a companiei Tesla a oprit producția până la 11 februarie, deoarece îi lipsesc componente din cauza duratei mai mari de transport maritim în jurul Capului Bunei Speranțe.

Perturbarea este suficient de semnificativă pentru ca America și aliații săi să întreprindă acțiuni militare împotriva Houthi. Încă de la izbucnirea războiului dintre Israel și Hamas, factorii de decizie economică au semnalat un conflict mai amplu în Orientul Mijlociu ca fiind un „risc ascendent” cheie pentru inflație.

Potrivit raportului firmei de consultanță Oxford Economics, dacă Marea Roșie ar rămâne închisă traficului comercial timp de mai multe luni, tarifele mai mari de transport maritim ar putea adăuga 0,7 puncte procentuale la ratele inflației până la sfârșitul anului.

Un salt al prețului petrolului la sfârșitul săptămânii trecute, în urma loviturilor conduse de SUA, care a dus la o creștere a țițeiului Brent cu 4%, până la 80,50 dolari pe baril, a subliniat temerile de pe piețele financiare că strategiile administrației Biden ar putea anunța mai multe probleme în viitor.

Scăderea costurilor energiei a fost un factor cheie în spatele scăderii inflației, astfel încât orice întrerupere a acestei scăderi ar reprezenta un eșec pentru eforturile băncilor centrale de a opri creșterea prețurilor. Tomasz Wieladek, economist-șef la T Rowe Price, estimează că o creștere de 10% a prețului petrolului poate crește inflația din zona euro cu 0,4%.

Ce vor statele arabe în Gaza. Nimicirea Hamas duce la rivalități pentru putere

În urmă cu trei luni, Hamas a lansat un atac fără precedent asupra Israelului, care a răspuns rapid cu o operațiune de eradicare a grupului terorist. Pe fondul apelurilor pentru încetarea focului, mulți observatori speculează cum ar putea arăta o „zi de după” în Fâșia Gaza.

Israelul și Statele Unite – cel mai important aliat al său – au insistat asupra faptului că gruparea nu poate avea niciun rol în viitoarea administrație a Gaza. În schimb, au propus crearea unei forțe multinaționale care să includă un rol pentru statele arabe – inclusiv cele din Golful Persic.

Acest lucru înseamnă că Gaza ar putea deveni un punct fierbinte pentru rivalitățile geopolitice dintre Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Qatar se află în centrul acestui conflict. Doha, a găzduit și a sprijinit financiar aripa politică a Hamas din 2012, când aceasta s-a mutat de la Damasc. Sprijinul Qatarului pentru Hamas face parte dintr-o strategie mai amplă de susținere a grupurilor islamiste, în special a celor asociate cu Frăția Musulmană, alături de aliații Iran și Turcia.

Statele Unite au cerut anterior Qatarului să deschidă o linie de comunicare cu Hamas în 2006, după victoria legislativă a grupului în teritoriile palestiniene, care a precedat preluarea Gaza în 2007 și blocada israeliană care a urmat. De atunci, Doha – care nu are relații oficiale cu Israelul – a mediat în mod activ între Hamas și Israel în cel puțin trei ocazii: în 2015, 2018 și 2021.

Este posibil ca, după război, Qatar să continue să sprijine membrii nemilitanți ai Frăției Musulmane din Gaza. (Aceștia ar putea include membri ai aripii politice – și nu militare – a Hamas.) Procedând astfel, ar satisface apelurile americane și israeliene pentru ca Gaza să fie eliberată de Hamas, ajutând în același timp Doha să își mențină alianțele cu Turcia și, într-o măsură mai mică, cu Iranul – contracarând influența Emiratelor Arabe Unite și  Arabiei Saudite.

Arabia Saudită concurează de mult timp cu Iranul pentru poziția de lider islamic și regional. Încă de când regretatul rege saudit Abdullah a lansat ceea ce el a numit Inițiativa de pace arabă în 2002, Riadul a susținut, de asemenea, procesul de pace arabo-israelian.

În timp ce Teheranul – și Doha – sprijină financiar și militar Hamas, Riadul sprijină Autoritatea Palestiniană  și ar putea dori să o instaleze în Gaza postbelică.

Totuși, acest lucru ar putea fi dificil de pus în aplicare. În timp ce președintele american Joe Biden și-a exprimat acordul  pentru o Gaza post-Hamas sub ceea ce el numește „o Autoritate Palestiniană revitalizată”, Israelul se opune în continuare oricărei guvernări a AP în teritoriu.

Pentru ca guvernarea AP în Gaza să fie posibilă, Riadul și Washingtonul ar trebui să îndeplinească sarcina dificilă de a identifica un lider care să fie acceptat de Israel, dar și suficient de popular printre palestinieni pentru a atenua atracția Hamas – și a Iranului.

Înainte de 7 octombrie, Israelul și Arabia Saudită păreau să se îndrepte spre normalizare. Administrația Biden acceptase în mod provizoriu cererile ambițioase ale prințului moștenitor Mohammed bin Salman, inclusiv un pact de securitate de tip NATO, acces la armament avansat și un program nuclear civil.

Săptămâna trecută, prințul i-a spus secretarului de stat al SUA, Antony Blinken, că normalizarea este încă în cărți după încheierea războiului – cu condiția să existe și o foaie de parcurs pentru un stat palestinian.

Dar pârghia saudită ar putea să neliniștească Emiratele Arabe Unite. Deși cele două țări sunt aparent aliate,  special în fața Qatarului și a Frăției Musulmane,  ele și-au intensificat competiția geopolitică în ultimii ani, în eforturile lor respective de a deveni puterea preeminentă din Golf. Procesul de pace arabo-israelian în general – și discuțiile privind viitorul Gaza – ar putea intensifica și mai mult această rivalitate.

Israelul, Statele Unite și mulți lideri arabi sunt uniți în dorința de a vedea dispariția Hamas. Dar, eliminând o problemă, ar putea apărea altele. Războiul din Gaza ar putea intensifica rivalitatea crescândă dintre statele din Golf – și o sursă de escaladare a tensiunilor regionale ar putea face loc alteia.

FOTBAL în VIITOR: Inteligența Artificială va înlocui arbitrii!

2

De-a lungul timpului fotbalul a suferit tot felul de schimbări, de la regulament, până la modul de desfășurare a meciurilor. Chiar și suporterii au fost afectați. Toate aceste modificări au avut un singur scop, să mențină permanent actualizat „sportul rege”.

Desprinsă parcă din filmele SF, tehnologia VAR avea să revoluționeze lumea fotbalului. Introducerea sa, în 2016, a avut ca scop reducerea erorilor de arbitraj și îmbunătățirea justiției în fotbal, dar pe mulți i-a revoltat.

Lumea sportului s-a împărțit atunci în două tabere. În timp ce o parte își puneau toată încrederea în aparatura sofisticată de arbitraj, ceilalți susțineau că farmecul fotbalului este complet distrus de precizia milimetrică a noii tehnologii.

Cu toate acestea, toți trebuie să recunoaștem că Inteligența Artificială este net superioară omenirii la anumite aspecte din arbitraj, cum ar fi, de exemplu tehnologia liniei de poartă. Aceasta a schimbat, în ultimii 8 ani, soarta multor meciuri importante din cele mai de top competiții de pe glob. Ne amintim aici de golul lui Lionel Messi împotriva Franței, din finala Campionatului Mondial din 2022, care a fost validat grație preciziei VAR.

Adio, arbitrii!

Dacă până acum părea că tehnologia a invadat deja prea mult partea umană a fotbalului, „distracția” abia începe.

Aldo Comi, șeful furnizorului de analiză fotbalistică Soccerment, afirmă că „viziunea computerizată va deveni din ce în ce mai eficientă în următorii ani, iar numărul de camere de pe teren va crește”. Tot el continuă: „Poate arbitrul de pe teren va dispărea primul din joc, iar arbitru va fi doar un asistent virtual care îi va ghida pentru a lua decizii mai bune. Probabil, într-un interval de 20 sau 30 de ani, arbitrul va fi doar un calculator inteligent. Nu spun că este pozitiv, doar că este probabil să se întâmple”.

El prezice că, „având la dispoziție o cantitate imensă de date, vom avea modele antrenate de inteligența artificială, care pot lua decizii de arbitraj, pe baza a ceea ce văd pe teren”.

Cu alte cuvinte, după spusele specialiștilor, ne vom lua la revedere de la arbitri în următorii 30 de ani.

Incredibilul merge mai departe de atât

Îmbunătățirea integrării “calculatoarelor” în fotbal nu se va limita doar la arbitraj. Sunt prezente, deja, în jocul de fotbal mecanisme care se ocupă de observare și statistică. Utilizarea lor a ajutat echipe precum Brighton și Brentford să se afirme surprinzător în Premier League, descoperind jucători de calitate pe care i-au vândut ulterior cu profituri semnificative.

Ba, mai mult, conform specialiștilor, avansul tehnologiei ar putea da naștere chiar și unui antrenor virtual pentru a-i ajuta pe manageri în selecția echipei și a tacticilor de joc.

Inteligența Artificială poate deveni o sursă de noi moduri de a gândi jocul în următorii ani, spun mulți. Dacă i se oferă suficiente date de calitate, IA va deveni antrenorul secund ideal, un asistent virtual hipercalificat, care va înțelege mai bine ce se întâmplă pe teren.

Prin analizarea datelor de către IA, se va putea prezice din ce în ce mai precis, ce se va întâmpla în viitor, înțelegând aici predicții pe termen scurt, precum probabilitățile a ceea ce va urma în următoarele 5 sau 10 minute într-un meci de fotbal.

Va exista tehnologie extrem de avansată, dar nu va înlocui profesioniștii, ci mai degrabă va fi un suport de înaltă calitate.  Cluburile care vor adopta această tehnologie le vor întrece, cu siguranță, pe cele care o evită, mai cred „vizionarii”.

Începe privatizarea mascată a Sănătății

Medicii de familie au amenințat că nu vor mai semna contractele cu casele de asigurări, dacă nu se renunță la reducerea banilor alocați acestui sector. Ce înseamnă acest lucru? Că românii vor plăti din buzunar serviciile medicilor de familie. Privatizarea ambulatoriilor de specialitate deja s-a produs, astfel că, din toată strategia Guvernului pentru Sănătate, singurul lucru care s-a pus în practică este introducerea contribuțiilor personale ale pacienților.

Reducerea cu 30% a banilor pentru medicina primară nu avea niciun sens, în condițiile în care Guvernul a tot anunțat că se va pune accent chiar pe medicina de familie, care va avea un rol crucial în prevenție și tratament. Anunțul medicilor de familie privind refuzul de a semna contractele cu casele de asigurări și perceperea de taxe de la pacienți schimbă cu totul întreg tabloul. Măsura Guvernului, dincolo de austeritate, urmărește, de fapt, o privatizare mascată a sistemului de sănătate. Astfel, medicii de familie din Bucureşti şi Ilfov au anunţat că iau în calcul să nu prelungească prin act adiţional contractul cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), astfel că, de la 1 februarie, pacienţii ar fi primiţi în cabinete doar cu plată, dacă tarifele pentru servicii medicale nu se menţin la nivelul avut în ultimul trimestru din 2023. Este clar că măsura Guvernului se va menține, astfel că, prin introducerea taxelor, furia populației va fi îndreptată spre medicii de familie, și nu spre artizanul privatizării mascate. În fapt, chiar în Strategia națională de Sănătate 2023-2030, sunt prevăzute două măsuri esențiale. Prima, bifată deja, este majorarea veniturilor încasate din contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, prin eliminarea

unor excepții de la plată, concomitent cu asigurarea protecției financiare a persoanelor cu venituri reduse, iar cea de-a doua este majorarea finanțării din surse private a serviciilor de sănătate prin asigurări private de sănătate și contribuții personale ponderate.

Ambulatoriile sunt, deja, private

Dr. Angela Mazdrag, președintele Uniunii Patronatelor Independente din Medicina de Familie (UPIMF), ne spune că bătaia medicilor pe specialități nu mai este pe cele din spitale, ci pe cele care permit deschiderea de cabinete private. ”Și asta pentru că, în aceste cabinete private, tot Casa de Asigurări și Ministerul Sănătății le dau dreptul medicilor să consulte cu bilet de trimitere de la noi și cu co-plată cât doresc ei. Și pacientul pleacă de la mine cu bilet de trimitere și acolo este taxat și apoi vine la mine și îmi spune că nu i-am dat bilet corect. De aceea au înflorit clinicile private peste tot, pentru că, de fapt, serviciile din policlinicile de stat au fost virate către aceste cabinete private. Astfel, au mai rămas foarte puțini medici în ambulatorii care nu percep co-plată. Fiecare își găsește un apartament și intră în acest sistem, unde nu-l controlează nimeni și nu-l întreabă nimeni nimic. Deci ei primesc bani de la Casă, dar pentru serviciile conexe decontabile percep taxe, că tot Casa îi învață să nu treacă în contract serviciile conexe, ca să-și pună medicii ce preț doresc la ele”, ne-a declarat dr. Angela Mazdrag, președintele Uniunii Patronatelor Independente din Medicina de Familie.

Ipocrizie la vârf

În Strategia elaborată de Ministerul Sănătății se prevede că trebuie asigurat un cadru predictibil de dezvoltare în care să se asigure formarea resurselor umane, dezvoltarea infrastructurii și asigurarea sustenabilității financiare și operaționale a cabinetelor de medicină de familie. ”Sistemul de medicină primară trebuie să se debirocratizeze, asigurând serviciile medicale de diagnostic, evaluare, tratament și monitorizare a pacientului. În acest fel, medicina primară va funcționa prin sistemul de retenție a pacientului la nivelul îngrijirilor primare, oferind servicii medicale adaptate competențelor medicului de familie. Se prevede coordonarea și integrarea crescută a medicinei primare în sistemul de sănătate (ambulator, explorări, spitalizare, recuperare). Astfel, vor scădea internările evitabile, risipa de resurse financiare și va crește satisfacția pacientului față de medicul de familie”, se arată în Strategie.

Fermierii, trădați din toate părțile. Protestele nu se vor opri

Acordul semnat de așa-zișii reprezentanți ai fermierilor și Ministerul Agriculturii este o trădare a adevăraților fermieri, susține președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România, Laurențiu Baciu. În fapt, nicio problemă a agricultorilor nu a fost rezolvată, dovadă că protestatarii sunt tot în stradă. Totul este o diversiune creată de Guvern, care îi înfurie și mai tare pe fermieri.

Problemele fermierilor nu au fost rezolvate în niciun fel, în pofida declarațiilor așa-zișilor reprezentanți ai fermierilor și ale ministrului Agriculturii, Florin Barbu. Laurențiu Baciu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), susține că cei care au semnat acordul cu ministrul Agriculturii au maximum trei membri în asociațiile lor și sunt oamenii puterii.

”Este o trădare a fermierilor din toate părțile. Au semnat ei înțelegerea cu ministrul, dar nu l-au chemat pe ăla care a plecat din Botoșani acum o săptămână și doarme la minus 11 grade C. Numai prostii sunt scrise în hârtia aia pe care au semnat-o. Ăia 300 de milioane de euro, despre care spune ministrul Florin Barbu că sunt în buget, sunt veniți în luna august anul trecut de la UE, pentru a despăgubi pagubele provocate de importurile de cereale din Ucraina. Banii ăia sunt veniți de anul trecut, dar ei i-au cheltuit. Și apoi, cum să semnezi tu un document cu permisele de conducere pentru tractoriști cu Ministerul Agriculturii, când problema aparține de MAI? Cum să semnezi tu un document cu Ministerul Agriculturii în care sunt prevederi referitoare la credite? Băncile sunt private și nimeni nu are putere asupra unui privat”, ne-a declarat Laurențiu Baciu, președintele LAPAR. Acesta mai arată că afirmația ministrului Barbu, că a prelungit subvenția la motorină până în 2026, este neadevărată, pentru că subvenția era prinsă oricum în exercițiul financiar 2021-2026. ”Asta a fost o diversiune a ministrului Agriculturii, ca să zică că a rezolvat revendicările și că cei care mai protestează nu sunt oameni serioși. În realitate, nu s-a rezolvat nimic pentru adevărații fermieri”, ne-a spus Laurențiu Baciu, președintele LAPAR.

Ce trebuie făcut?

Plățile de la APIA, care sunt întârziate, trebuie făcute de urgență, iar Ministerul Afacerilor Interne trebuie să spună ce face cu acea cerință a fermierilor de permitere a conducerii utilajelor agricole cu categoria B, așa cum este în toată Europa, afirmă Laurențiu Baciu, președintele LAPAR.

”Cu băncile nu au nicio șansă, că niciuna nu o să accepte amânarea ratelor sau credite. Fermierii au nevoie de finanțare nerambursabilă de la Guvern, ca să acopere cheltuielile, ca să poată să-și ia în continuare semințe, îngrășăminte. Mai mult, trebuie luate măsuri cu importurile din Ucraina, pentru că aia cu licențele de import este doar o poveste. Importurile nu s-au sistat nicio secundă. Chiar dacă nu mai oprește mașina la Bacău sau la Botoșani, o duce ucraineanul la un SRL din Constanța, care are sediul în Croația, și ăla vinde marfa în România. La noi zilnic intră mii de camioane din Ucraina, iar ministrul Finanțelor a comandat doar 2.000 de sigilii electronice, care și alea vin prin iulie. Păi în iulie nu mai au ăia ce căra. Pe șosele, toate instituțiile statului îi vânează pe șoferii de camioane românești, pe când cu ăia din Ucraina nu se întâmplă nimic, ăia vin beți, vin fără permis, nu au nicio treabă. Iar în Portul Constanța, românii așteaptă o săptămână ca să-și descarce marfa, că au ocupat ucrainenii portul”, ne-a precizat președintele LAPAR, Laurențiu Baciu. Acesta semnalează că și acum Vama Siret este blocată de fermieri, la fel și Portul Constanța. ”Prin comportamentul lor, guvernanții nu fac decât să-i înrăiască. Îi țin atâtea zile în frig și fac un aranjament cu niște trădători și îi arăți la televizor ca și cum problema s-a rezolvat. Păi cum să se rezolve dacă fermierii sunt încă în stradă?”, mai afirmă președintele LAPAR, Laurențiu Baciu.

Pentru unii, mumă, pentru alții, ciumă

Cum le-a făcut cadou Guvernul României fermierilor din Republica Moldova 6.000 de tone de motorină, ar putea să le dea și fermierilor noștri, consideră președintele LAPAR, Laurențiu Baciu. ”Sau să reducă acciza măcar. Să luăm și noi motorină cu 50% reducere, cum iau fermierii francezi. De ce la noi nu se poate? Apoi ar trebui ca autoritățile să analizeze să vadă de ce în România inputurile sunt atât de scumpe, cu 70% mai scumpe decât în celelalte state UE. Ce se întâmplă? La ucraineni este 200 de euro tona de îngrășământ, iar la noi este 1.000 de euro, iar un sac de sămânță de porumb este 200 de euro în România, iar la ucraineni este 20 de euro. Și să nu ne spună Guvernul că asta e economia de piață și că nu se bagă”, ne-a precizat Laurențiu Baciu, președintele LAPAR.

Sistemul energetic național, la mâna regenerabilelor. Bate vântul, exportăm. Nu bate, importăm masiv

În plin sezon rece, România produce energie cu frâna trasă, apelând, tot mai mult la importuri. Termocentralele pe cărbune, câte au mai rămas în funcțiune, nu mai au materie primă, din cauza unui sabotaj constant al guvernelor, care au tergiversat exproprierile, iar o parte din capacitățile hidroenergetice a intrat în mentenanță. Cu o producție din fotovoltaice aproape simbolică, singura bază a sistemului a rămas eolianul, lăsând țara în bătaia vântului.

Sistemul energetic național a fost lăsat la mâna regenerabilelor, mai exact, în bătaia vântului. Astfel, România importă masiv când nu adie vântul și exportă, temporar, când bate vântul. Datele Transelectrica privind producția și consumul de energie electrică în România arată că țara noastră mai mult a importat decât a exportat, importurile realizându-se la ore de vârf, când prețurile sunt foarte mari, iar exporturile, de regulă, la ore cu excedent de energie pe piață, când prețurile sunt extrem de mici.

Recordurile în materie de importuri energie au fost înregistrate anul trecut în 20 iulie, cu 1.896 MW, și în 21 noiembrie, cu 1.711 MW. În ianuarie 2024, cu toată prăbușirea continuă a consumului populației și al agenților economici, producția a fost mai mică decât consumul, astfel că s-a apelat frecvent la importuri. Potrivit Transelectrica, de la 1 ianuarie 2024 până la 31 ianuarie 2024, vor lipsi din sistem 100 MW de la Centrala pe gaze de la Iernut, aflată în retehnologizare, și 100 MW de la centrala Brazi, pentru lucrări de reparații. Tot de la începutul anului, au fost oprite pentru reparații 3 grupuri de la Porțile de Fier, cu o capacitate de aproape 600 MW, lucrările preconizându-se a se finaliza la sfârșitul acestui an. Un grup de la Termocentrala Rovinari de 300 MW este în reparații încă din noiembrie 2023, urmând ca acestea să se finalizeze la sfârșitul lunii ianuarie, deși termenul este incert. De la 1 iunie 2023, un grup de 300 MW de la Turceni a intrat în conservare până la 31 decembrie 2025.

Cărbunele, în cădere liberă

Producția de cărbune a fost, în medie, de la începutul acestei luni, de circa 800 MW, ieri coborând sub 750 MW. În acest sector cea mai mare problemă o reprezintă lipsa cărbunelui, care este rezultatul politicilor catastrofale ale Ministerului Energiei și ale guvernelor din ultimii ani, care au tergiversat, în mod deliberat, exproprierile, astfel că au rămas, în plină iarnă, fără materie primă.

În fapt, România este singura țară din UE care și-a închis accelerat termocentralele pe cărbune, în timp ce state dezvoltate și-au deschis termocentralele aflate în conservare, cum este și cazul Germaniei. Datele ENTSO referitoare la capacitățile de producție a energiei în România și Bulgaria arată că Bulgaria produce de trei ori mai multă energie în termocentralele pe cărbune decât România. Astfel, Bulgaria are o capacitate instalată de 4.119 MW pe lignit și 350 MW pe huilă, în timp ce România are doar 1.733 MW pe lignit și 176 MW pe huilă. Și la energia nucleară bulgarii ne întrec, cu o capacitate de 2.080 MW, față de 1.300 MW în România. La acumulare prin pompaj, cea mai eficientă formă de stocare a energiei, bulgarii ne dau clasă, cu 864 MW, față de zero în România, iar la fotovoltaice, Bulgaria are o capacitate instalată de 2.879 MW, față de 1.293 MW în țara noastră.

Scădere a producției în România, creștere peste tot în Europa

La capacitatea instalată de producție a energiei electrice, Germania se află pe primul loc, cu 242.152 MW, urmată de Franța, cu 149.491 MW, și de Spania, cu 116.950  MW. La evoluția puterii nete în perioada 2015-2024, România are o scădere de 29%, fiind singura țară din Europa care și-a redus capacitățile de producție. Astfel, în timp ce România și-a redus capacitățile de la 22.590 MW la 15.955 MW, Bulgaria și-a crescut capacitățile de la 11.285 MW la 14.749 MW, Serbia, de la 8.836 MW, la 10.541 MW, iar Ungaria, de la 8.242 MW, la 10.393 MW.

Riscurile economice globale în 2024. Ce ar putea să meargă prost

Este anul aterizării ușoare și al reducerilor de dobândă care vor sprijini creșterea și piețele din întreaga lume. Așa arată înțelepciunea convențională optimistă cu privire la economia globală în 2024.

Ce ar putea să meargă prost după ani marcați de pandemie, conflicte și prăbușirea băncilor? Multe.

Războiul Israelului din Gaza a adus Orientul Mijlociu în pragul unui conflict mai amplu, cu potențialul de a bloca fluxurile de petrol, de a afecta creșterea globală și de a împinge din nou inflația în sus. Acest tip de perturbare a aprovizionării cu energie nu s-a întâmplat încă, iar piețele pariază că nu se va întâmpla. Dar riscul este inevitabil.

Tensiunile au escaladat în Marea Roșie de când SUA și Marea Britanie au lansat atacuri aeriene în Yemen, ca răspuns la săptămânile de atacuri ale militanților Houthi asupra navelor într-o rută cheie pentru comerțul global.

Schimburile zilnice de focuri de armă de-a lungul frontierei dintre Israel și Liban și asasinarea unui lider Hamas în Beirut riscă să atragă Hezbollah – și, prin urmare, Iranul – și mai mult în lupte.  Similar pentru Irak și Siria.

Dacă va izbucni un război direct Iran-Israel, atunci o cincime din aprovizionarea globală cu petrol, precum și rute comerciale importante, ar putea fi în pericol, subliniază Bloomberg. Prețul țițeiului ar putea crește până la 150 de dolari pe baril, reducând 1% PIB-ul global și adăugând 1,2 puncte procentuale la inflația globală.

Aceasta ar fi o veste proastă pentru băncile centrale și pentru investitorii care pariază pe o trecere rapidă și agresivă la reduceri de rate.

Există două moduri în care anul 2024 ar putea fi marcat de o revenire a inflației. Unul implică un șoc al ofertei – o posibilitate reală dacă o escaladare a conflictului din Orientul Mijlociu afectează prețurile petrolului și căile de transport maritim. Celălalt ar proveni din condiții financiare mai relaxate.

Dacă SUA riscă să aibă o economie prea fierbinte, în Europa se întâmplă contrariul.Banca Centrală Europeană și Banca Angliei se află la finalul celor mai agresive cicluri de înăsprire monetară din ultima generație. Orice model macroeconomic ar indica o încetinire, dacă nu chiar o recesiune.

Pentru Germania, centrul de putere al Europei care a stagnat, nu ar fi nevoie de prea mult pentru a transforma 2024 într-un alt an de contracție.

O încetinire în China se adaugă la riscuri. Veștile proaste pentru China – o creștere mai slabă – sunt vești proaste pentru Germania, care numără superputerea asiatică drept una dintre cele mai mari piețe de export ale sale. Veștile bune pentru China – ascensiunea producătorilor săi de mașini electrice – sunt, de asemenea, vești proaste pentru Germania, deoarece Volkswagen  și compatrioții săi se tem că rivalii chinezi, precum BYD, îi surclasează.

Economiile SUA și UE au contribuit masiv la susținerea Ucrainei, dar costurile cresc și  Rusia lui Putin nu dă semne de slăbiciune.

Revenirea lui Trump la Casa Albă ar putea aduce răsturnări bruște pe piețe. El a promis un tarif de 10% pentru toate importurile. Vor exista mai multe tensiuni comerciale cu parteneri precum Europa și rivali precum China.

Poate America să oprească hegemonia Chinei? Punctul nevralgic: Indo-Pacific

La sfârșitul celui de-al doilea mandat al președintelui Barack Obama, Statele Unite s-au confruntat cu o alegere clară în ceea ce privește rolul lor viitor în Asia. Pe măsură ce China devenea tot mai puternică, Washingtonul ar putea dubla eforturile costisitoare pentru a încerca să mențină întâietatea militară a SUA în regiune.

Donald Trump și Joe Biden s-au concentrat pe obținerea unui „overmatch” împotriva Chinei, așa cum a spus Mark Milley, pe atunci președinte al Statului Major Întrunit al SUA, la începutul anului 2023 – menținerea preeminenței militare ca obiectiv general al politicii americane în Indo-Pacific.

Recunoscând că prețul menținerii dominației militare americane în regiune devenea rapid nesustenabil din punct de vedere politic și practic, echipa Biden a încercat să construiască o coaliție de aliați și parteneri pentru a acoperi o parte din costuri.

În ultimii trei ani, de exemplu, administrația a reușit să obțină acces la baze militare suplimentare în Filipine, a stabilit noi mecanisme trilaterale de schimb de informații cu Coreea de Sud și Japonia și a încheiat acordul AUKUS cu Australia și Regatul Unit.

Dar, în ciuda unor succese, progresul general al lui Biden în construirea coaliției necesare a fost lent, potrivit Foreign Affairs. Statelor Unite le lipsește încă accesul militar la părți critice din Asia, o arhitectură de securitate puternică și un număr suficient de aliați și parteneri bine înarmați pentru a-și susține influența.

Mai rău, nu există o modalitate clară de a aborda aceste puncte slabe. Geografia maritimă a Asiei reduce amenințarea pe care țările din regiune o percep ca fiind reprezentată de China, ceea ce subminează în mod fundamental proiectul lui Biden de construire a unei coaliții.

Realitatea este că supremația militară americană nu poate fi susținută pe termen lung. Mai degrabă decât să mențină o urmărire nefericită a primatului, Statele Unite ar trebui să adopte o strategie care să aibă ca prioritate echilibrarea, nu depășirea puterii chineze.

Criticii echilibrării pot argumenta că o astfel de abordare ar încuraja China și ar alimenta temerile de abandon în rândul aliaților SUA. Dar se înșeală: dacă Washingtonul nu își schimbă strategia, riscă să se trezească suprasolicitat, lipsit de o poziție militară care să vizeze în mod credibil angajamentele sale extinse.

O provocare principală cu care se confruntă SUA în Indo-Pacific este arsenalul de rachete al Chinei. Forțele americane concentrate în bazele mari din Japonia, Guam și Coreea de Sud sunt deosebit de vulnerabile la loviturile chinezești.

Filipine și Papua Noua Guinee au semnalat că nu vor permite Statelor Unite să folosească bazele de pe teritoriile lor pentru a depozita arme sau pentru a desfășura operațiuni militare ofensive într-un război împotriva Chinei, în special în ceea ce privește Taiwanul.

Proiectul lui Biden de construire a coaliției nu dispune încă de mecanismele instituționale de care ar avea nevoie pentru a sincroniza eficient acțiunile aliaților și partenerilor săi în timpul unei situații de urgență.

Dialogul de securitate cvadrilateral – un forum de securitate care cuprinde Australia, India, Japonia și Statele Unite – ar trebui să aprofundeze cooperarea maritimă, printre alte inițiative. Dar nu oferă țărilor participante imaginea comună a informațiilor de care ar avea nevoie pentru a se coordona în timpul unei crize.

În mod similar, Washingtonul se bazează pe Tokyo pentru a oferi sprijin militar direct în timpul unui război regional, dar nu există un comandament combinat americano-japonez care să coordoneze eficient operațiunile celor două țări.

Una dintre cele mai mari bariere în calea adoptării unei abordări de echilibrare cu China este mentalitatea Washingtonului. Ideea că dominația militară trebuie să fie urmărită în Asia este adânc înrădăcinată în politica externă și de apărare a SUA.

Dar echilibrarea nu constituie nici împăcare, nici defetism. Este poate singura modalitate sustenabilă de a proteja interesele americane în regiune pentru decenii viitoare.

Iowa – următorul pas spre războiul civil în SUA?

După victoria sa din Iowa, Donald Trump este favorit pentru a deveni candidatul republican la alegerile prezidențiale din noiembrie.

Comentatori de frunte ai stângii avertizează că, dacă va fi reales, va deveni un dictator și va pune capăt democrației. Între timp, la dreapta, convingerea este de neclintit că Joe Biden este incapabil să îndeplinească îndatoririle de președinte și nu va supraviețui unui al doilea mandat.

Acest gen de  discuții  nu apar doar în timpul unui sezon electoral. Mai degrabă sunt semnele unei dislocări mult mai profunde în societatea americană – și au  resuscitat ideea, altădată de neconceput, a dezbinării sau, în limbajul de astăzi, a „divorțului național”.

Cei care cred că astfel de îngrijorări sunt numai isterie, ar trebui să-și aducă aminte că drumul Americii către Războiul Civil a durat zeci de ani, notează UnHerd.În martie 1850, politicianul sudist John C. Calhoun a dat un avertisment clarvăzător în fața Senatului: „Este o mare greșeală să presupunem că dezbinarea poate fi realizată printr-o singură lovitură. Corzile care leagă aceste state într-o Uniune comună sunt mult prea numeroase și puternice pentru asta. Dezbinarea trebuie să fie opera timpului”.

A fost nevoie de aproximativ 40 de ani – de la primele pasiuni dezlănțuite de Compromisul Missouri din 1820 până la bombardarea Fort Sumter în aprilie 1861 – pentru ca aceste corzi să se rupă.

De la Bush vs. Gore în 2000, America a început acum aproape un sfert de secol un proces de delegitimare a alegerilor naționale și de demonizare a adversarilor politici. O întreagă generație a fost crescută cu cinismul celor mai în vârstă, alimentată de social media și de știrile senzaționale.

Povestea tragică a divizării treptate a Nordului și Sudului oferă avertismente dure pentru zilele noastre. Ceea ce pare să se prefigureze a fi o revanșă Biden-Trump va diviza și mai mult națiunea.

America se transformă mai mult într-un stat al extremelor. Politica cu sumă zero nu este deloc politică, ci rezultatul eșecului politicii de a crea un sentiment comun, chiar dacă nu pe deplin satisfăcător, de compromis și acomodare.

Într-un sondaj realizat în 2021 de Universitatea din Virginia, peste 80% dintre votanții lui Biden și Trump au declarat că aleșii din partidul opus reprezintă „un pericol clar și prezent pentru democrația americană”. Cel mai șocant este că 41% dintre votanții lui Biden și 52% dintre votanții lui Trump au declarat că lucrurile sunt atât de rele, încât susțin secesiunea.

Doi ani mai târziu, aceste cifre au rămas în esență aceleași într-un sondaj Ipsos, o cincime dintre americani dorind cu tărie să se separe.

Pe măsură ce ura și panica se răspândesc în societatea americană, este oare perspectiva teribilă a unui război civil cu adevărat de neconceput? Nu ar putea repeta cursul anilor 1860 – pentru că astăzi țara nu se confruntă cu o diviziune secțională distinctă –  ci mai degrabă cu o confruntare în interiorul fiecărui oraș și stat.

Ce ziceți de o prăbușire socială generală care ridică vecinul împotriva vecinului? Din nou, complexitatea infinită a unui astfel de conflict ar putea împiedica izbucnirea lui, dar în Spania anilor ’30, ciocnirile regulate dintre susținătorii republicani de stânga ai guvernului și naționaliștii conservatori au dus în cele din urmă la un război civil total în 1936, armata însăși împărțindu-se în forțe opuse.

Ideea este că, odată ce un popor decide că nu poate trăi împreună, este imposibil de prezis cum ar putea izbucni conflictul. Dar a spune că nu se poate întâmpla înseamnă a ignora istoria.

Chiar și Abraham Lincoln a minimalizat amenințarea secesiunii sudiste în timpul campaniei din 1860, nevenindu-i să creadă până când nu a fost prea târziu că Sudul va face vreodată un astfel de pas final.

Doi ani de război pentru zero rezultate

Războiul din Vietnam a predat lumii întregi o lecție (valabilă și azi), iar învățămintele din care americanii ar fi trebuit să învețe atunci spun că democrația are de pierdut atunci când „vuvuzelele” înlocuiesc obiectivitatea în relatările de presă, iar guvernele preferă propria lor propagandă decât adevărul despre ce se întâmplă cu adevărat pe câmpul de luptă.

Dar, ce se întâmplă cu adevărat în estul Ucrainei? Cum se descurcă băieții lui Zelenski în ceea ce privește atingerea obiectivelor ce le-au fost trasate (eliberarea teritoriului și împingerea rușilor în afara granițelor) acum 2 ani?

Kievul, sfârtecat de lașitate și corupție

Păi, să vedem cum arată situația.

Din 2014 până în 2022, războiul civil din Donbas a luat aproape 15.000 de vieți în rândurile soldaților ucraineni. Câți au pierit de când a început războiul proxy SUA/NATO vs. Rusia, în februarie 2022, nu se știe, dar este cu siguranță de ordinul sutelor de mii. Numărul victimelor a fost ascuns de un război informațional fără precedent, iar singura informație despre morți și răniți este propaganda de la Kiev, care anunță un număr uriaș de morți, dar printre ruși. Despre victimele ucrainene, nimic oficial, dar crucile și cimitirele militare apărute peste noapte stau mărturie pentru lecția predată de acest război prostesc.

Când a început conflictul, Ucraina avea o populație de aproximativ 31 de milioane. De atunci, cel puțin o treime a fugit peste hotare (vreo șase milioane s-au refugiat în Occident, alte două milioane au plecat în Rusia – etnicii). Mai sunt și vreo opt milioane de „sinistrați” – oameni alungați din casele lor, ajunși pe drumuri în Ucraina.

În același timp, infrastructura, industriile și orașele au fost devastate, iar economia, distrusă.

Ca de obicei pe timp de război, corupția – o caracteristică proeminentă a politicii de la Kiev – s-a răspândit precum molima. Democrația în Ucraina nu mai există – partidele de opoziție, mass-media independentă și disidența au fost interzise de Volodimir Zelenski prin lege; și un asemenea personaj vrea să fie primit în UE, iar România îi promite chiar sprijin major?!

În același timp, agresiunea rusă i-a unit pe ucraineni, inclusiv pe unii vorbitori de limbă rusă, într-o măsură nemaivăzută până acum. Prin urmare, fără să vrea, Moscova a întărit identitatea ucraineană, separând-o de cea rusă. Ceea ce Ucraina a pierdut în teritoriu a câștigat în coeziune patriotică bazată pe opoziția față de Moscova.

Totuși, trebuie admis că și separatiștii vorbitori de limbă rusă din Ucraina (regiunile din estul țării) și-au consolidat identitatea etnică. În prezent, nu există nicio posibilitate ca vorbitorii de limbă rusă să mai accepte un statut de minoritate într-o „Ucraină Unită”, așa cum s-a negociat în temeiul acordurilor de la Minsk. Rând pe rând, Poroșenko și Zelenski au pulverizat înțelegerea mediată de Franța și Germania măcelărind etnicii ruși din est (remember masacrul de la Odesa, din 2014) până când… am ajuns unde suntem azi.

Nino-nino la Kiev: Rusia poate cuceri și mai mult din teritoriu!

Eșecul contraofensivei înseamnă că estul țării nu va mai reveni vreodată la suveranitatea ucraineană. Ba, dimpotrivă, pe măsură ce războiul continuă, Ucraina ar putea pierde și mai mult teritoriu, inclusiv accesul la Marea Neagră, un scenariu teribil, dar nu imposibil.

Ceea ce s-a pierdut pe câmpul de luptă (și în inimile oamenilor!) nu poate fi recâștigat la masa negocierilor, asta-i clar!

Ucraina va ieși din acest război mutilată, schilodită și mult redusă atât în teritoriu, cât și ca populație.

Continuăm să vedem ce rezultate s-au obținut după doi ani de lupte, de propagandă gratuită, de minciuni aruncate populației (din toată Europa) ca să susțină acest război.

Realist vorbind, nu există nicio perspectivă de aderare a Ucrainei la NATO, asta dacă „Aliații” își respectă statutul.

A dat-o de înțeles chiar Jake Sullivan, consilierul Casei Albe pe securitate națională – „A permite Ucrainei să adere la NATO în acest moment înseamnă război cu Rusia”. Și secretarul general Jens Stoltenberg a declarat că o condiție prealabilă pentru aderarea Ucrainei este un tratat de pace cu Rusia.

Dar nu există un astfel de tratat, iar Zelenski chiar a promulgat o lege care interzice negocierile cu Rusia atât timp cât Vladimir Putin este președinte.

Dar, pe de altă parte, continuând să insiste că Ucraina va deveni membru NATO după ce crăzboiul se va încheia, Occidentul nu a făcut altceva decât să stimuleze pervers Rusia să continue lupta.

Iar într-un final, Ucraina tot va trebui să facă pace cu Rusia, dar aproape sigur o va semna în termenii lui Putin.

Ce va alege America – arta diplomației sau arta războiului?

După doi ani, vedem că pentru Washington nu a contat decât revigorarea spiritului de coeziune în NATO (schilodit de afirmațiile lui Macron) și, bineînțeles, stimularea producției pentru uriașul complex militar industrial american. Casa Albă nu a stat nicio clipă să se gândească la cum poate fi restabilită pacea în Europa.

După pandemia Covid-19 și tot ce s-a experimentat atunci, am fost băgați direct într-un război!

Dincolo, la Moscova, vedem ruperea pentru totdeauna a frăției ruso-ucrainene. Indiferent de rezultatul războiului, animozitatea reciprocă a șters mitul unei origini comune, care datează din perioada Rusia Kieveană.

Ucraina, la rândul ei, a fost sacrificată pe altarul rusofobiei. În acest moment, nimeni nu poate prezice cât de mult din această țară și câți oameni vor mai rămâne atunci când luptele se vor opri. Combaterea Rusiei până la ultimul ucrainean a fost, de la bun început, o strategie odioasă.

Kievul are nevoie de sprijin diplomatic pentru a încheia pacea cu Moscova. Sacrificiile sale au fost în zadar. Țara este distrusă și trebuie reconstruită în totalitate.

Pe de altă parte, acest război ar trebui să provoace regândirea strategiei la Casa Albă cu privire la consecințele politicii externe militarizate. Fără diplomație, lumea se îndreaptă spre război. Dacă Statele Unite ar fi insistat să poartă dialog la cel mai înalt nivel cu Rusia, chiar dacă ar fi continuat să respingă mare parte din cerințele Kremlinului, Putin nu ar fi invadat Ucraina. Dacă Occidentul nu ar fi intervenit în negocierile de pace din aprilie 2022, de la Istanbul, împiedicând Kievul să ratifice tratatul cu Moscova, Ucraina ar fi ajuns la un acord cu Rusia, iar țara ar fi fost azi în pace.

După doi ani de lupte, putem trage o singură concluzie – acest război nu trebuia să aibă loc și fiecare parte mai mult a pierdut decât a câștigat.

Coșmarul Occidentului: Rusia și Hamas câștigă geopolitic

Occidentul pierde teren în fața rivalilor săi pe măsură ce trece timpul. Aceasta este realitatea cu care SUA și Europa se confruntă mai mult ca niciodată.

Situația din Ucraina stagnează, iar oboseala războiului a îngreunat și, uneori, a stopat ajutorul acordat Kievului. Perspectiva realegerii lui Trump în funcția de președinte al SUA planează asupra Ucrainei ca o posibilitate înspăimântătoare. Războiul din Gaza nu merge bine pentru Israel și aliații săi occidentali.

Această trecere a timpului este în avantajul Rusiei și al Hamas, iar orice rezultat care validează revendicările lor de victorie va submina credibilitatea și va slăbi influența Occidentului în cele două regiuni geopolitice vitale ale Europei de Est și ale Orientului Mijlociu.

Dacă tendința actuală persistă, 2024 va fi anul în care Occidentul, în special Europa, va plăti prețul pierderilor sale.

Ucraina se îndepărtează de obiectivul său de a-și revendica suveranitatea asupra teritoriilor ocupate de Rusia, iar Rusia se apropie de obiectivul de a-și securiza teritoriile pe care le-a cucerit. Acest rezultat sporește amenințarea Rusiei; erodează credibilitatea NATO și a Europei și capacitatea de a-și proteja aliații; și reduce influența lor în Europa de Est la un nivel minim istoric.

Avantajul copleșitor al Israelului în materie de echipament față de Hamas nu se va traduce printr-o victorie rapidă în Gaza, subliniază analiștii de la Modern Diplomacy. Conflictul prelungit și încălcările flagrante și nesăbuite ale legilor umanitare internaționale de către Israel vor spori presiunea din partea opiniei publice internaționale (în special în Sudul global) și a comunităților musulmane din SUA și Europa pentru a pune capăt vărsării de sânge cât mai curând posibil.

De asemenea, vor expune standardele duble ale Occidentului față de Ucraina și Palestina. În acest scenariu, SUA, Europa și întregul bloc occidental își vor pierde credibilitatea revendicată în ochii multor părți ale lumii, în special a lumii arabe.

Și, în timp ce Statele Unite încă mai au o anumită pârghie pentru a menține țările arabe în dependență de administrația Biden (în domeniile militar și de securitate), relațiile dintre Europa și țările din Orientul Mijlociu vor fi grav afectate.

Scenariile descrise mai sus au fost cândva cele mai pesimiste pe care Occidentul și le-a imaginat în legătură cu aceste două războaie. Acum, ele sunt cele mai probabile rezultate.

Cu alte cuvinte, coșmarul Occidentului devine tot mai real pe zi ce trece. Coșmarul în care Europa este prinsă din cauza hegemoniei SUA și a propriei sale inerții.

De fapt, schimbarea strategiei SUA față de Rusia și China, de la descurajare și echilibru militar la reținere și slăbire, nu numai că a subminat descurajarea occidentală, dar nu a reușit nici să rețină Rusia și China. Rusia este pe punctul de a obține o victorie majoră, iar China a valorificat atmosfera de neîncredere față de Occident și a apărut ca lider al sudului global.

Astfel, orice altceva în afară de victoria Ucrainei și distrugerea Hamas va însemna înfrângerea Occidentului în lupta sa geopolitică cu Rusia și China. O luptă care  pare deja pierdută.

Dezvăluiri bombă! Zeci de contracte cu statul pentru o firmă condusă de unul dintre fondatorii AUR. George Simion a fost director acolo

2

Dezvăluiri de ultim moment apar în presă! Sunt legate de numele unuia dintre fondatorii Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), dar și de actualul lider al acestui partid, George Simion, fost director la firma condusă de către Dorin Lulea.

Astfel, firma unuia dintre fondatorii AUR, în care George Simion a și fost director, a obținut zeci de contracte cu statul doar în perioada 2017 – 2023.

Potrivit newsweek.ro, 30 de contracte cu statul a avut firma „Ideal Proiect Architecture & Engineering SRL”, la care George Simion a fost director, iar firma a primit, spre exemplu, un contract de 10.000 € doar de la poliție.

Instituțiile cu care s-au încheiat contracte din bani publici

S-a mai aflat faptul că firma este condusă de către Dorin Lulea, prieten al lui Simion, care este fondator AUR.

„Între 2017 și 2023, firma „Ideal Proiect Arhitecture & Engeneering”, unde liderul AUR Dorin Lulea este și azi patron, iar George Simion a fost director, a câștigat (de fapt, i s-au încredințat) 30 de contracte cu instituții ale statului.

Cu poliția de Frontieră are contracte de peste 10.000 de euro.

Printre instituțiile cu care Lulea, ca patron și Simion, ca director au încheiat contracte din bani publici se numără Poliția de Frontieră Oradea, Poliția de Frontieră Giurgiu, Romsilva, Federația de Cantotaj, primăria Cernavodă, primăria Tunari, primăria Ștefănești etc”, conform sursei citate.

Ce spune Lulea

Firma este înființată în 2006, după cum a explicat patronul Dorin Lulea. Deși a avut zeci de contracte cu statul, luate prin încredințare directă, Lulea încearcă să pozeze în victimă, el spunând că a beneficiat de contracte cu statul prin încredințare directă pentru că licitațiile erau „aranjate”, notează aceeași sursă.

„Contractele cu valoare mică se încheie prin încredințare directă. Pe zona de proiectare, verificare, expertizare contractele sunt numai cu valori mici. Procedura în acest caz, ca în toată Europa, este una simplificată. Licitațiile se fac numai pentru achiziții cu valori ridicate. La licitații nu prea am participat deoarece aveam de lucru în privat, plus că fiind lucrurile aranjate se pierdea timpul”, a declarat Lulea, într-o discuție cu jurnaliștii de la publicația menționată.

Citiți mai multe AICI.

Niciun leu pentru niciun oengeu!

1. Ciolacu a zis că „în România nu se vinde NICIO GRÂNĂ din Ucraina.” Iar Antena 3, postul generalilor cu pensii speciale fiindcă merită omagiată decrepitudinea unor războinici online, a titrat exact ca în ghilimelele de mai sus. „Grâne” e un substantiv defectiv de singular, ca „ochelari”, „blugi”, „rechizite”, dar nu asta-i problema, deși rușinea cea mare e a Antenei 3 Sienen, nu a lui Ciolacu. Problema lui Ciolacu e minciuna. Trecem peste faptul că grânele injectate din Ucraina tranzitează granițele terestre și maritime ale României, băgându-i în faliment pe agricultorii români. Ciolacule, minți sau ești prost informat! Într-un supermarket franțuzesc se vinde ovăz din Ucraina și îl cumpără iepele noastre care nu vor să ia laxative.

2. În urmă cu două zile am scris despre alianța USR-PSD. Am avut dreptate. Aceste partide sunt împotriva transportatorilor. Pesediștii o fac pentru că sunt hoți, iar pacostea globalistă nu are nicio legătură cu necazurile românilor. Parțial eclozații au protestat împotriva unei abstracțiuni, ca să nu zic împotriva unei absurdități. Cum să ieși în stradă pentru aberația OUG 13?

3. Individa Dana Budeanu depășește orice limită a răului simț. De răul gust a trecut de mult. Ca să-i înjure pe agricultori i-a mai jignit o dată pe profesori. Iar pe femei le ofensează zilnic, profitând de faptul că e slabă. Ciolachisto, nu ești slabă, ești uscată! E o diferență. Mai exact, te-ai uscat, mamaie! Climenum!

4. Tot auzim despre „politică agricolă comună în U.E.” Ucraina e cumva în U.E.?

5. M-am apucat să „redirecționez impozitul către un ONG care luptă pentru democrație”, adică vrea să-i distrugă pe oamenii de afaceri români. Am glumit, cum să dau fie și un leu unor comuniști? În România, anticorupția a fost mai coruptă decât corupția.

6. Acum au ieșit pe străzi și pe șosele oamenii cu probleme personale, de serviciu, de familie, nu bagabonții. S-a terminat vrăjeala cu OUG 13 și girafa de la Antipa. Dacă au idealuri, atunci să latre gratis aceste salamandre oengiste de după Colectiv . Țineți minte! Niciun leu pentru niciun oengeu! Statul ciolachist face și prostii cu banii publici. Într-o proporție de 50%, poate chiar 60%. Salamandrele oengiste ne ard cu 100% și ne tratează de parcă le-am mai datora ceva.

 

Protestul fermierilor continuă, în Dolj! Zeci de utilaje pe DN56 Craiova-Bucureşti

1

Protestele fermierilor intră în cea de-a șaptea zi.

Aceștia își continuă protestele, în ciuda declarațiilor premierului, făcute luni seară, la Antena 3, cum că „aproape 99% din solicitările de la ministerul Agriculturii s-au închis” și că 90% dintre ele erau deja bugetate pe anul în curs, dar că nu a fost timp să le promoveze ca hotărâri de guvern sau ordonanțe.

Citiți și: Marcel Ciolacu a ajuns să vorbească despre Ceauşescu, în plin protest al fermierilor: „Nu-s ca el, să dau mâine ordonanţe, decrete şi decizii”

Fermierii cer introducerea taxelor vamale pentru produsele din Ucraina și Republica Moldova

Zeci de utilaje, în deplasare pe DN 56

Astfel, protestul fermierilor din judeţul Dolj continuă, marţi, 16 ianuarie, pe drumul naţional DN 56 Bucureşti-Craiova, de la bifurcaţia către centura de sud a oraşului, până la cea de pe centura nord, care duce către Fabrica de Avioane, potrivit Agerpres.

Conform Prefecturii Dolj, în jurul orei 11,00, un număr de 51 autovehicule (36 utilaje agricole, 4 cap tir şi 11 autoturisme) erau în deplasare pe DN 56.

În urma unei decizii ce a fost luată luni de Prefectura Dolj, fermierii şi transportatorii au acces pe drumul european, până la Aeroportul Internaţional Craiova, aşa cum au solicitat, fără a afecta însă traficul şi accesul în acea zonă şi în aeroport, transmite aceeași sursă.

Fermierii şi transportatorii protestează cu utilaje pe artere de circulaţie din mai multe oraşe din ţară, în semn de nemulţumire faţă de condiţiile impuse prin Planul Naţional Strategic 2023-2027 al României, despre care spun că le pun în pericol existenţa fermelor. Totodată, fermierii susţin că au fost mărite tarifele pe partea de transport şi preţurile la inputurile pentru înfiinţarea culturilor agricole, în timp ce preţurile produselor lor sunt tot mai mici, menșionează sursa citată.

Coffee break/pauză de cafea

Angela Merkel a fost liderul incontestabil al continentului. Plecarea lui Merkel a generat un vid de putere nu numai în Germania unde la putere a venit ”coaliția semafor” (3 partide). Succesorul ei, cancelarul german, Olaf Scholz, nu și-a asumat în aceeași măsură atribuțiuni de lider al Occidentului deși la recenta întâlnire din 14 decembrie de la Bruxelles, la summitul liderilor din UE, a ”spart gheața”. El l-a scos pe Primul-ministru Orban din sală la o…cafea. Ideea lui Scholz a permis celor 26 de lideri din UE rămași în sală să aprobe drumul Ucrainei către aderare cu unanimitatea necesară – despre care regulile UE spun că este îndeplinită și dacă un lider este absent – în timp ce Orban se poate lăuda că nu a votat în favoarea Kievului. Strategia remarcabilă a lui Scholz, a stârnit rumoare la Bruxelles.

Performanța cancelarului pe scena europeană, până acum, de când a fost numit în 2021 a fost o dezamăgire, criticii constatând lipsa lui de abilități tactice de negociere și comunicare în comparație cu fostul cancelar Angela Merkel. Atunci politicienii și-au întors capul  spre Macron ca urmaș a lui Merkel. Nici el nu s-a ridicat la nivelul cerut. Macron se confruntă cu o situație politică din ce în ce mai grea acasă. Astfel, pe 8 ianuarie l-a demis pe Prim-ministrul în speranța unei reporniri cu un altul. Fără o conducere clară, cine contează în aceste zile în Europa depinde de ce este în joc. De apărarea și securitatea Europei, cu două conflicte la graniță Ucraina și Orientul Mijlociu, cine se ocupă? Iniția Occidentul a crezut că Germania va prelua ”volanul mașinii” europene. Dar Germania era prea legată de gazul rusesc iar armata era într-o situație greu de imaginat.

Așa că Scholz a declarat necesitatea unei ”Zeitenwende”(punct de cotitură). Atunci au apărut pe scenă statele din est în frunte cu Polonia, cel trei state Baltice, România și Bulgaria  care au clamat pericolul fostului lor stăpân: Rusia. Și nu numai. Sub conducerea Ursulei von der Leyen Comisia Europeană, brațul executiv al UE, a acumulat mai multă putere decât oricând. Aparatul de 32.000 de oameni de la Bruxelles a fost/este o forță de reglementare formidabilă, așa cum au descoperit magnații hi-tech din Silicon Valley de-a lungul anilor. Dar din ce în ce mai mult Comisia a cântărit și în chestiuni de politică și geopolitică. Acum nouă candidați/țări se află în diferite stadii ale discuțiilor. Notabilă este Ucraina, a cărei cauză a fost promovată de Europa Centrală și de Est, în ciuda rezervelor inițiale din partea Franței și Danemarcei. Dacă și când blocul se va extinde la 36 de țări – ceea ce va dura ani, dacă nu decenii – centrul de greutate se va deplasa decisiv spre est.

Alegerile care urmează adună 27 de șefi de guvern care vor sta în jurul mesei Consiliului European și care vor avea ultimul cuvânt cu privire la numirile în cele trei poziții cheie ale Europei (președintele Consiliului, președintele Comisie și ministrul de externe). Ei provin din medii politice diferite. Cei mai importanți vin din Germania, Franța, Italia, Spania și Polonia – două (Germania și Spania) sunt conduse de socialiști, două (Franța și Polonia) de liberali și una (Italia) de extrema dreaptă. Lui Meloni i se alătură în vara Wilders, ceea ce indică o constelație politică mixtă în Europa.

În aceste condiții noi, gruparea parlamentului european de centru-dreapta, Partidul Popular European, condus de europarlamentarul german Manfred Weber, s-a ”încălzit” la ideea cooperării cu conservatorii și reformiștii europeni de extremă dreapta, o grupare care include Frații Italiei și Lege și Justiție din Poloniei. Dar lovitura de grație este dată acum de Președintele Comisie Europene. Un fin politician, Charles Michel, după ce a susținut că a eșuat în calitatea de Prim-ministru al Belgiei a ajuns prin manevre abile între cei trei președinți ai Uniunii. În final mai face una nefăcută: sugerează candidatura potențială a fostului prim-ministru portughez Antonio Costa, al cărui guvern s-a prăbușit sub greutatea unui uriaș scandal de corupție la sfârșitul anului trecut. Nu, nu se va întâmpla așa.

Problema nu este Michel este Orban. Simpatiile pro-ruse ale lui Orban nu sunt nimic nou, dar faptul că a îndrăznit să le dezvăluie atât de deschis acum nu este o coincidență. Probabil calculează că vânturile politice se schimbă în favoarea lui. Plecarea Președintelui Consiliului îl va duce pentru săptămâni în fotoliului de lider pe Prim-ministrul belgian Alexander De Croo. Apoi urmează Orban. Imposibil spun liderii de la Bruxelles!. Scenariu care se judecă acum este următorul: numirea unui președinte al Consiliului care va începe în iulie și nu în noiembrie. Nu va fi interimar. Având în vedere limitele mandatului, asta ar însemna că acesta se va încheia cu câteva luni înainte de transferul oficial al instituțiilor UE data viitoare.

Nu este nicio problemă pentru că oricum după alegeri nu au loc ședințe de Consiliu până în octombrie. Cine se califică/despre care s-a discutat pe săli/holuri/cabinete/cancelarii, la Berlaymont: premierul danez Mette Frederiksen, fostul Prim-ministru suedez Stefan Lofven și fostul șef al BCE și fost Prim-ministru italian Mario Draghi (dar el nu este social-democrat, ceea ce poate fi o pastilă prea mare de înghițit pentru al doilea grup politic ca mărime al UE). Deocamdată eu atâta știu…pe surse. Or mai fi și alții în discuție pentru poziție, nu zic nu(!?). Poate revine Donald Tusk. Ce ziceți? Și un ultim truism: poziția cheie la Bruxelles este Președintele Comisie Europene care… împarte banii UE!

 

Democrația de formă (II)

După ce săptămâna trecută am scris  despre democrația de formă în UE și România, tocmai am primit un material de studiu. Protestul spontan al agricultorilor și al transportatorilor. Acest tip de proteste reprezintă rezultatul încălcării flagrante ale principiilor democrației.  Ministrul Grindeanu, cu proverbiala sa aroganță, ne-a comunicat că nu discută cu poporul. El discută doar cu reprezentanții săi „autorizați”. Care autorizați sunt exact asociațiile și organizațiile către care protestatarii arată cu degetul. Cele care au confiscat vocea poporului și cântau cum vrea puterea în schimbul unor avantaje de grup. 

Marea problemă a fermierilor din România și UE o reprezintă volumul de cereale ucrainene care inundă piața. Excedentul de ofertă generează scăderea prețului la bursă. Așa cum prețul petrolului este ținut la un nivel ridicat prin reducerea producției așa ar trebui să se întâmple și prin închiderea granițelor pentru mărfurile ucrainene. Care nu respectă standardele de calitate UE, deci costurile de producție sunt mai mici și prețurile de vânzare pe măsură. Mai apare și problema schimbării țării de origine în Republica Moldova. Se plânge guvernul că nu are bani de alocat rezolvării problemelor fermierilor. Reintroducerea taxelor vamale, eliminarea tratamentului preferențial  în alimentarea la pompă a camioanelor din Ucraina ar genera reduceri de costuri. România nu face nimic. Tace si încasează povara care se reflectă în deficitul bugetar.

După ce Eximbank, condusă de bancheri de „renume internațional”, a „fraternizat” cu Banca Românească (ca să se mai șteargă niște urme de management eficient) acum un an am fost informați că România va avea o nouă bancă, de stat cu acționar principal MF. Aprobată de UE conform normelor ajutoarelor de stat. Urma să se numească Banca Română de Investiții și Dezvoltare. Cu un capital inițial de 1,6 miliarde de euro. Ați mai auzit ceva de ea? Ar fi soluția la problemele financiare ridicate de fermieri și transportatori. De ce nu s-a întâmplat până acum? Probabil că nu s-a stabilit cine o să fie la robinet.

Ceea ce se întâmplă acum în România este rezultatul importului fără discernământ al politicilor impuse nedemocratic de actuala Comisie Europeană. Despre democrația de formă promovată de aceasta am vorbit în editorialul de săptămâna trecută. Înainte de începerea protestelor. Încălcarea flagrantă a principiului transparenței de către șefa CE în desecretizarea celui de-al doilea contract de achiziție de vaccinuri este cel mai la îndemână exemplu. Urmează un proces, ne informează NY Times. Impunerea de către CE a unor directive în agricultură, în numele Green Deal a generat în condițiile creșterii prețului la energie, falimentarea micilor fermieri. În toată Europa. O încălcare a principiului protecției drepturilor minorităților în democrație. Capitalul marilor corporații deținătoare de terenuri este majoritar. Monopolul acestuia pe termen lung în piața producătorilor de hrană va genera creșterea prețului prin controlul ofertei. De exemplu prin limitarea ariei terenurilor cultivate. Progresiștii la care se închină actuala comisie UE vor să ne educe cum și cât să mâncăm. Noi nu vrem.

Președinta CE a fost propusă de Consiliul European și votată în Parlament cu 383 pentru și 327 împotrivă (56 voturi diferență). După încălcările flagrante ale democrației și criza economică din Europa, democrația de fond trebuie salvată. Trebuie să mergem la vot la europarlamentare și să evităm listele care conțin politicieni care au sprijinit încălcarea flagrantă a drepturilor noastre. Dacă ne interesează viitorul copiilor noștri.