Rivalitatea dintre SUA și China influențează totul în Indo-Pacific, inclusiv șansele unui alt război indo-pakistanez. În timp ce Canada și Australia au încheiat campaniile electorale în care impopularitatea lui Trump a condus dezbaterea, administrația Trump a anunțat o revizuire a planurilor Departamentului de Stat și a anulat acțiunea de a retrage vizele a mii de studenți străini.

Nu toate știrile importante au purtat însă amprentele lui Trump. O explozie de substanțe chimice, despre care se spune că ar fi fost livrate de China, folosite pentru combustibil solid pentru rachete, a devastat cel mai mare port al Iranului. Între timp, presa de stat chineză a anunțat că garda de coastă a Beijingului a ridicat steagul chinezesc deasupra insulei Sandy Cay, un banc de nisip nelocuit într-un recif situat strategic la mai puțin de 5 kilometri de un avanpost militar filipinez. Filipinele au răspuns ridicând propriul steag pe Sandy Cay. Prim-ministrul Japoniei, Shigeru Ishiba, a început o vizită în Asia de Sud-Est în speranța de a contracara creșterea influenței chineze în regiune. Cascada de evenimente pare uneori copleșitoare, dar la 100 de zile de la a doua administrație Trump, unele tipare devin clare. Regiunea indo-pacifică a devenit cea mai importantă arenă din politica mondială. Competiția multidimensională dintre SUA și China este forța dominantă în politica în desfășurare din Indo-Pacific. SUA răspund mai viguros, dar și mai haotic ca niciodată, la concurența chineză, iar China depune eforturi mai mari, ca niciodată, pentru a-și asigura poziția economică și geopolitică în regiune și dincolo de aceasta.

Tensiunile mondiale cresc, nu scad. Pericolul ca escaladarea tensiunilor dintre cele două superputeri și asociații lor să declanșeze un război pe care nimeni nu-l dorește este mai răspândit ca niciodată. Nici China, nici SUA nu doresc în acest moment să-și încingă Războiul Rece care se derulează deja între ele. Chiar și așa, rivalitatea lor crește la fel ca și potențialul de escaladare a crizelor oriunde interesele lor se ciocnesc. Să luăm ultima criză dintre India și Pakistan. Un atac terorist asupra turiștilor din Kashmir, în care bărbați înarmați au împușcat persoane care nu puteau sau nu voiau să recite versete islamice, a lăsat în urmă 26 de morți, în timp ce tensiunile dintre India și Pakistan au atins cele mai înalte niveluri din ultimul sfert de secol. Având în vedere că India amenință cu atacuri militare și întreruperi ale debitelor râurilor din zonele controlate de ea către Pakistan, potențialul unui război între două puteri nucleare este real.

Tensiunile dintre India și Pakistan au escaladat și mai mult după ce un oficial pakistanez de rang înalt a susținut săptămâna trecută că deține „informații credibile” conform cărora New Delhi va desfășura o acțiune militară împotriva Islamabadului în următoarele zile. Afirmația a venit în contextul în care atât Statele Unite, cât și China au cerut reținere.  SUA și China au făcut deja intervenții diplomatice. Secretarul de Stat american Marco Rubio a îndemnat la calm și va discuta cu omologii săi din India și Pakistan zilele acestea. În schimb Modi a promis că îi va urmări pe atacatori „până la capătul pământului” într-un discurs înflăcărat de săptămâna trecută. Masacrul a declanșat un schimb de replici reciproce între cele două țări în ultima săptămână. New Delhi este considerată un partener important pentru Washington, deoarece aceasta încearcă să contracareze influența Chinei în regiunea indo-pacifică. Pakistanul este, de asemenea, considerat un partener cheie al SUA.

Ministrul de externe chinez Wang Yi a vorbit săptămâna trecută cu viceprim-ministrul și ministrul de externe al Pakistanului, Ishaq Dar, spunând că orice conflict între Pakistan și India „nu va servi intereselor fundamentale ale fiecărei părți” și va reprezenta un risc pentru securitatea regională, a relatat postul de televiziune de stat CGTN. Dezvăluirea despre un atac al Indiei îi aparține ministrul pakistanez al Informațiilor, Attaullah Tarar, și a fost făcută într-o postare neobișnuită, miercuri 30 aprilie, la miezul nopții, pe rețeaua X. Kashmirul, unul dintre cele mai periculoase puncte de conflict din lume, este controlat parțial de India și Pakistan, dar ambele țări îl revendică în întregime.

Cele două țări rivale înarmate nuclear au purtat trei războaie pentru teritoriul muntos care este acum divizat de o graniță de facto numită Linia de Control, încă de la independența lor față de Marea Britanie, acum aproape 80 de ani. Kashmirul a fost o sursă de tensiune de-a lungul timpului între Pakistan și India, izbucnind acolo un război local de scurtă durată în 1999 între forțele celor două țări. Atacurile grupurilor jihadiste cu sediul în Pakistan împotriva Indiei au împins, de asemenea, vecinii spre conflict, India dând vina pe Pakistan și mobilizându-se pentru război după un atac asupra Parlamentului său în 2001, înainte ca intervenția SUA să ajute la dezamorsarea situației. Atacul de către o grupare jihadistă pakistaneză din 2008 asupra orașului Mumbay, care a ucis peste 160 de persoane, a riscat, de asemenea, represalii indiene. India a efectuat atacuri aeriene în Pakistan în 2019, în urma unui atac insurgent major asupra personalului paramilitar din Kashmirul administrat de India. A fost prima astfel de incursiune pe teritoriul Pakistanului de la războiul din 1971 dintre cei doi vecini. La rândul său Pakistanul acuză India că sponsorizează rebelii separatiști din Pakistan, o acuzație pe care New Delhi o neagă.

Ambele țări ar putea fi mai dispuse decât de obicei să riște un conflict serios. Pakistanul este indignat de ceea ce consideră a fi sprijinul Indiei pentru rebelii secesioniști din provincia sa vestică, Balochistan. Într-un moment de serioase disensiuni interne, Islamabad ar putea saluta o confruntare cu New Delhi care să unească pakistanezii islamiști și naționaliști împotriva dușmanului lor extern. Iar din partea Indiei, atacul din Kashmir pune sub semnul întrebării succesul politicii guvernului Partidului Bharatiya Janata (BJP) de a încerca să integreze Kashmirul în restul țării. Susținătorii BJP vor crede că provocarea necesită un răspuns puternic, iar opoziția va dori să profite rapid de orice slăbiciune sau ezitare percepută. India se teme de ceea ce consideră a fi ascensiunea forțelor islamiste pro-pakistaneze în Bangladesh și ar putea spera că un atac militar zdrobitor pe teritoriul pakistanez ar restabili respectul pakistanez pentru liniile roșii indiene. Pakistanul este mai slab și mai sărac decât India. Ar putea cere prietenilor săi chinezi arme, bani și sprijin diplomatic. Islamabadul are o relație consolidată cu Beijingul inclusiv pe linie militară. China, nedorind să vadă un aliat umilit și dorind să pună presiune atât asupra Indiei, cât și asupra SUA, ar putea fi receptivă. Această asigurare a sprijinului ar determina Pakistanul să adopte o poziție mai dură împotriva Indiei și să răspundă mai ferm la orice represalii indiene pentru masacrul din Kashmir.

Regiunea Oceanului Indian este un destinatar cheie al investițiilor Chinei în porturi comerciale străine. Atât politicienii chinezi cât și militarii chinezi recunosc importanța strategică de anvergură a acestor proiecte pentru succesul Drumului Mătăsii maritim. Începând cu 2018, companiile chineze au participat la construcția și operarea a un total de 42 de porturi în 34 de țări în cadrul schemei Drumului Mătăsii, potrivit Ministerului Transporturilor din China. Conform unui studiu din 2017 realizat de Grisons Peak, firmele chineze au anunțat investiții în valoare de aproximativ 20 de miliarde de dolari americani în nouă porturi de peste mări între 2016 și 2017. Chittagong în Bangladesh, Gwadar în Pakistan, Hambantota în Sri Lanka, Kyaupkyu în Myanmar, Malacca în Malaiezia, Mombasa în Kenya sunt porturi în care chinezii controlează operațiunile maritime civile si militare. Au liderii Chinei, totuși, o viziune strategică asupra construcției de porturi în regiunea Oceanului Indian? În mod sigur. Cum se leagă investițiile portuare de relațiile Chinei cu India și Statele Unite? Este vorba despre un ”șirag de perle” format din porturile înșirate de-a lungul țărmului Oceanului Indian din Asia până în Africa porturi care au o destinație civilă și una militară. Relația dintre India și China s-a dovedit a fi tensionată în ultimii ani, cu ciocniri la granița lor disputată. Între timp, Beijingul și Islamabad și-au consolidat legăturile, China continuând să investească în Pakistan în cadrul Inițiativei sale „Belt and Road”.

Acum în urma conflictului India a anulat vizele cetățenilor pakistanezi, iar Pakistanul a răspuns cu o mișcare reciprocă. Ambele țări le-au spus diplomaților și cetățenilor să se întoarcă acasă înainte de 30 aprilie. India și-a suspendat, de asemenea, participarea la un pact crucial de partajare a apei. Tratatul privind apa din Indus este în vigoare din 1960 și este considerat o rară poveste de succes diplomatic între cei doi vecini tensionați. Tratatul reglementează partajarea apei din enormul sistem fluvial Indus, o resursă vitală care susține sute de milioane de mijloace de trai în Pakistan și nordul Indiei. Indusul își are originea în Tibet și curge prin China și Kashmirul controlat de India înainte de a ajunge în Pakistan. Islamabad a numit orice încercare de a opri sau devia apa aparținând Pakistanului un act de război. Săptămâna aceasta, New Delhi și Islamabad și-au etalat ambele puterea militară.

Orice semn că ajutorul chinezesc acordat Pakistanului ar putea înclina balanța militară sau politică în detrimentul Indiei și ar provoca o criză la New Delhi, iar indienii s-ar uita la America pentru sprijin. Răspunsul favorabil la solicitările Indiei ar putea crește riscul unui război nuclear în Asia de Sud, dar eșecul Americii de a se uni de partea Indiei într-un moment critic ar provoca daune de durată uneia dintre relațiile critice ale Washingtonului în Indo-Pacific. Dileme urâte de acest gen erau frecvente în Războiul Rece. Trebuie să ne așteptăm la mai multe astfel de dileme pe măsură ce lumea se îndreaptă spre al Doilea Război Rece.