DAN CHEBAC, „artistul inginer” sau „inginerul artist”, cel care în anii ’70 cucerise publicul la spectacolele Cenaclului Flacăra cântând: „Caii liberi”, „Celor ce nu iubesc arta”, „Toți” şi multe alte piese ce au rămas la fel de vii de-a lungul anilor în sufletul celor ce iubeau şi iubesc folk-ul şi arta în general.

Îl regãsesc tânăr şi frumos pe Dan Chebac…peste el timpul s-a încăpățânat să treacă cu blândețe. Unul dintre primii membrii ai Cenaclului Flacăra din anii ’70 şi unul dintre primii care a părăsit Cenaclul atunci când a considerat că spusese cam tot ce avea de spus…..În 1981 emigrează în Germania, iar din 1986 se stabileşte în Italia, la Roma. Revine sub lumina reflectoarelor în 2017, publicând albumul „Cântece despre…caii liberi” in 2019, iar în 2022 un al doilea album: „Nu mă cunoşti…”. La ambele albume este acompaniat de chitaristul Gianluca D’Alessio, nume foarte cunoscut şi apreciat in panorama muzicalã italiană şi cea la nivel internaţional.

De unde venea dorința aceasta aproape viscerală de a cânta, de a te exprima prin muzică?

Dan Chebac: Eu mi-am explicat dorința asta mult mai târziu….În acele vremuri, noi cei care ne exprimam prin muzică, cred de fapt că voiam să ne creem o „lume a noastră”, o lume liberă, fără constrângeri, iar prin muzică eram liberi să „zburăm”….Explicația asta mi-am dat-o după ani, la momentul respectiv însă a fost ceva instinctiv nu ceva gândit….Ascultând acum piesele pe care noi le cântam cu pasiune şi plăcere, îmi dau seama că era un fel de protest la vremea respectivă….Ce am înțeles eu de-a lungul timpului referitor la muzica folk, e faptul că nu era muzica în sine ci textul şi metafora cuvintelor care erau puse într-o formă muzicală ce devenea mai puțin „violentă” decât o poezie, pe care o poți recita în fața publicului şi evident că reuşeşti să accentuiezi sensul fiecărui cuvânt….După părerea mea Cenaclul Flacăra a fost un fenomen social şi politic înainte de a fi unul muzical.

Ai terminat o Facultate de 5 ani în cadrul Politehnicii Bucureşti. Muzica nu te-a îndepărtat de studiu…..

Dan Chebac: Am urmat Facultatea de Metalurgie, cu toate că îmi dorisem inițial Electronica. Am lucrat ca inginer în acest domeniu 6 ani în România, iar alți 6 ani în Germania. Când am venit în Italia însă, am schimbat sectorul, intrând în Informatică şi continuând în cercetarea din domeniul comunicațiilor informatice.

În 1975 ai terminat Facultatea şi exact în acelaşi an renunți la muzică, sau mai bine zis iei o pauzã de la muzică, ieşind din Cenaclul Flacăra. A fost o coincidență sau a fost altceva?

Dan Chebac: A fost o decizie personală. Am considerat că avusesem momentul meu aşa zis de glorie în Cenaclul Flacăra unde intrasem în 1973, iar acum venise timpul să fac altceva…..Am lucrat ca inginer la Întreprinderea de maşini unelte şi agregate Bucureşti până în 1981 când am plecat din țară.

Cum ai reuşit să urci pe scena Cenaclului Flacăra?

Dan Chebac: M-a prezentat Doru (Doru Stănculescu) pentru o audiție. Cu el fusesem coleg de liceu la Gheorghe Lazăr, unde eu eram la clasa specialã de matematică. Am avut şi un grup împreună cu el şi Sorin Minghiat, ne numeam „Folk cameral group”. Eu deja cântam într-un alt group rock and roll, numit „120”, nume care reprezenta suma anilor membrilor lui. Împreună  cu ei am făcut şi muzica de teatru pentru piesa „Sânziana şi Pepelea”, care era de fapt un fel de teatru rock. La început în Cenaclul Flacăra erau și actori, scriitori, poeți.

Dan, vocea ta are ceva din vocea lui Fabrizio de Andre (Faber), profundă, masculină dar in acelaşi timp catifelată şi mângâietoare. Cu aşa voce şi cu o aşa prezență scenică (aveai şi părul lung….) erai cuceritor, adorat de fetele acelor timpuri. Cum  ai perceput succesul?

Dan Chebac: Bine! (râde)…aveam buzunarele pline de numere de telefon. Lăsând gluma la o parte, când trăieşti momente ca acelea pe care le-am trăit eu, dacă nu eşti atent, există riscul să pierzi contactul cu realitatea, şi să crezi că lumea se învârte în jurul tău….

Cum era Adrian Păunescu?

Dan Chebac: Păunescu era foarte sensibil și inteligent. A reuşit să creeze acel spațiu pentru noi. Fără el nu ştiu câți din cei care sunt cântăreți de succes ar fi avut spațiu, pentru că el reuşea să pregăteasă publicul….înainte ca tu să cânți, îți pregătea publicul cu un vers cu o poveste, deci tu erai parte dintr-o poveste mai mare, era ca un puzzle, el încălzea sala…iar artistul care urma să intre, care avea emoții, intra într-o sală care deja îl cunoştea….Acesta era un ajutor enorm…..Păunescu reuşea să contextualizeze cântecele, el ne pregătea pe noi şi în acelaşi timp pregătea publicul.

De care din cântecele tale din timpul Cenaclului te simți cel mai legat?

Dan Chebac: Ma simt legat de primele mele cântece: „Balada mortii” pe versurile lui Topârceanu, „Rar” de Bacovia. Ma simt foarte mult legat de „Celor ce nu iubesc arta” pe versurile lui Adrian Păunescu….îmi place foarte mult această piesă.

Mă aşteptam să spui că te simți legat de „Caii liberi”….

Dan Chebac: (râde)….”Caii liberi” avea ritm…

Cum a fost contactul cu occidentul?

Dan Chebac: Deja învățasem limba germană. A fost uşor şi entuziasmant aş zice, pentru mine….Am fost primit bine în Germania, aveam 28 de ani. Am găsit verticalitatea nemțească, şi în acelaşi timp decența de a nu ți se invada propriul spațiu. Am lucrat ca inginer la Mannesmann, unde se produceau tuburi din oțel pentru reactoarele nucleare.

În Italia la inceput am lucrat la Olivetti, în informatică, cu totul alt sector decât domeniul meu, metalurgic, iar din 1995 în societatea multinațională Gartner, leader internațional in sectorul ICT Research& Advisory.

Eşti căsătorit cu Ștefania şi aveți doi băieți, Riccardo şi Marco….Cum a reacționat Ștefania cand i-ai spus că vrei să reîncepi să cânți?

Dan Chebac: M-a încurajat, mi-a fost alături mereu……vroia sa mă trimită şi la San Remo (râde)….

În 2017 te reîntorci la muzică, la prima iubire….În 2019 produci şi lansezi un disc „Cântece despre…caii liberi”, te reîntorci pe scenă, regăseşti acel public lăsat in urmă cu zeci de ani dar şi un public nou căruia îi place muzica ta. În 2022 un alt album:”Nu mă cunoşti…”.

Dan Chebac: Mă reîntorc la muzică şi am rămas foarte impresionat să vad – mai ales datorită internetului – că persoane care mă cunoşteau din tinerețe, persoane care m-au regăsit, care îşi aminteau de mine, mi-au spus „ați reprezentat ceva pentru mine, pentru viața mea”, asta m-a impresionat foarte mult, pentru că eu eram acolo, cântam, mã şi distram, sufeream (pe cât puteai să suferi acolo..) şi faptul că fără să îmi dau seama am avut un impact, un impact emotiv este fără îndoială un lucru care mi-a făcut plăcere şi m-a copleşit…..

Te consideri un om norocos sau un om frumos sau amândouă?

Dan Chebac: Frumos nu mă consider… alții îmi spun, asta poate gândesc alții,…eu mi-am dat seama cu întarziere într-un fel de acest lucru fără să îi acord însă nici o importanțã.

Cum a fost perioda în care ai cântat în Cenaclul Flacăra?

Dan Chebac: A fost o periodă splendidă…timpul şterge lucrurile mai puțin plăcute şi rămân doar cele frumoase….cand eşti tânăr eşti plin de idei, de idealuri…ai speranțe, dorința de a schimba, de a face ceva, de ați asuma riscuri….

Semeni, fizic vorbind, cu Preşedintele Iohannis…..Te-ai gândit vreodată să intri în politică?

Dan Chebac: Mi-au trebuit 40 de ani să mã reapuc de muzică, timp în care am muncit mult şi mereu. Nu am avut timp să mă gândesc la politică.

Am stat de vorbă cu artistul, inginerul, omul Dan Chebac. Am notat două lucruri: vorbeşte perfect româneşte, fără accent, cu toate că trăieşte de 41 de ani departe de România, iar al doilea că este de o modestie şi o sensibilitate ieşite din comun. Data viitoare vom vorbi mai mult despre artistul Dan Chebac, cel a cărui voce profundă şi fermecătoare, face sã vibreze corzile inimilor într-un fel aparte… şi inimile freamătă şi devin libere precum ai lui „cai liberi”…