Fiecare colaps major al pieței financiare din ultimul secol a fost declanșat în mod deliberat din motive politice. Situația nu este diferită nici astăzi, când se vede se vede limpede că Federal Reserve (SUA) acționează cu arma ratei dobânzii pentru a prăbuși ceea ce este cea mai mare bulă financiară speculativă din istoria omenirii. Dar o bulă pe care chiar Washingtonul a creat-o. Ultima decizie a Fed, de a impune cea mai mare majorare a ratei unice văzută din 1990 încoace garantează o depresie financiară pentru 2023.
Un tsunami de proporții apocaliptice va mătura toată piața financiară, cred experții, iar efectele vor fi simțite de pe Bursa din Hong Kong până pe Wall Street.
Bula creditelor ieftine
Amploarea bulei „creditelor ieftine” pe care Fed, BCE și Banca Japoniei au proiectat-o cu cumpărarea de obligațiuni și menținerea unor rate ale dobânzilor aproape de zero sau chiar negative (fără precedent în istoria recentă) este dincolo de imaginație.
Mass-media financiară, în mare parte controlată de moguli din lumea Big Finn, acoperă tot ce se întâmplă în piață cu rapoarte zilnice care nu au niciun sens, articole complet rupte de realitate. Asta, în timp ce economia mondială se pregătește nu de recesiune sau așa-numita stagflație, nicidecum!
Ceea ce urmează să se întâmple în lunile următoare, dacă nu scoate cineva din joben o miraculoasă inversare de ultim moment a politicilor monetare, este cea mai gravă depresie economică văzută vreodată!
Rolul globalizării și apariția mega-băncilor
Presiunile politice din spatele globalizării și crearea Organizației Mondiale a Comerțului au asigurat externalizarea producției industriale avansate a Occidentului (în special a SUA) în regiunile de pe glob cu salarii extrem de scăzute. Nicio țară nu a oferit mai multe beneficii, la sfârșitul anilor ’90, decât China, care din 2001 a aspirat fluxurile de capital din Vest. Ca și datoriile dolarului, aflate acum în buzunarul Beijingului.
Dar să mergem mult mai în spate. Decizia lui Nixon din 1971 de a decupla dolarul american de aur a deschis porțile fluxurilor monetare globale. Legi din ce în ce mai permisive, care favorizau speculațiile financiare necontrolate, au început să apară, iar asta a dus la crearea unor mega-bănci atât de mari încât Washingtonul le-a declarat „prea mari pentru a se prăbuși vreodată”.
Totul a fost, însă, o minciună, o farsă jucată populației, care n-a înțeles că girează cu sute de miliarde din banii contribuabililor această bulă speculativă.
De la criza din 2008, băncile centrale majore (Fed-ul, BCE și Banca Japoniei) au ajutat marile instituții financiare – o sumă combinată de 25 trilioane de dolari a fost injectată în sistemul bancar prin achiziționarea de obligațiuni de relaxare cantitativă, precum și alte active dubioase, cum ar fi titlurile garantate cu ipoteci.
Nebunie cantitativă, nu altceva!
Și de aici a început prăbușirea sistemului.
Cele mai mari bănci de pe Wall Street, Bursa din Hong Kong sau de la Londra, coloși pe care-i știe toată lumea, au împrumutat miliarde clienților preferați, marile corporații. La rândul lor, debitorii au folosit lichiditățile nu pentru a investi în noi tehnologii, ci ca să umfle valoarea de piață a companiilor controlate, așa-zisele răscumpărări de acțiuni, denumite „maximizarea valorii acționarilor”.
De la startul relaxării financiare (dat de Fed în 2008) și până în 2020 au fost investite aproximativ 5 trilioane de dolari în astfel de răscumpărări de acțiuni. Corporațiile și-au răsfățat acționarii plătind dividende de 3,8 trilioane de dolari; peste noapte, firme ca Tesla, care niciodată nu obținuse vreun profit, au devenit mai valoroase decât Ford și General Motors combinate!
Relaxarea cantitativă și ratele dobânzilor zero au dus, în SUA, la o expansiune absurdă a datoriei guvernamentale, care azi a atins un nivel istoric de 129% din PIB! Creșterea ratelor dobânzilor înseamnă prăbușirea valorilor obligațiunilor. Iar obligațiunile, și nu acțiunile, sunt inima sistemului financiar global!
Efectele deja se văd. Ratele ipotecare s-au dublat aproape în toată lumea, iar vânzările de case și terenuri sunt pe un trend în scădere. Marile corporații și-au asumat datorii record încurajate de anii cu rate ultra-mici – depășește 18 trilioane de dolari! Falimentele bat la ușile multinaționalelor; gigantul de cosmetice Revlon e ultimul nume mare care a „naufragiat”.
Energia conduce colapsul financiar
Creșterea ratelor dobânzilor nu urmărește să oprească inflația. Este despre a forța o resetare la nivel global în controlul asupra activelor, de la terenuri agricole și până la producția de mărfuri, industrie și apă.
Lipsa îngrășămintelor chimice, creșterea prețurilor la gazele naturale și pierderile din lanțul aprovizionării cu cereale garantează că vom suferi o explozie globală suplimentară a prețurilor la alimente și energie. Toate acestea sunt rezultatul unor politici deliberate.
Uniunea Europeană a decis să elimine treptat petrolul și gazul rusesc de pe piața comunitară, dar a făcut asta fără a avea un înlocuitor viabil. Ca urmare, Germania, motorul economiei europene, anunță că se așteaptă ca la iarnă să aibe întreruperi masive în aprovizionarea cu energie!
Economiile naționale, la pământ
La nivel global, aproximativ 27% din datoriile corporative nefinanciare sunt deținute de companii chineze și sunt estimate la 23 de trilioane de dolari. O altă datorie corporativă de 32 de trilioane de dolari este deținută de companiile din SUA și UE.
Azi, China se află în mijlocul celei mai grave crize economice din ultimii 30 de ani și sunt puține semne de redresare. Iar cu SUA (cel mai mare client al Chinei) intrând într-o depresie economică, criza Beijingului nu se poate decât agrava! Și când China strănută, economia mondială tușește.
Italia, de exemplu, are o datorie cifrată la 150% din PIB. Doar ratele dobânzilor negative ale BCE au împiedicat până acum o nouă mega-criză bancară. Japonia, cu un nivel al datoriei de 260%, este cea mai lovită dintre toate națiunile puternic industrializate și se află într-o capcană a ratelor zero, cu o datorie publică de peste 7,5 trilioane de dolari.
Ce se urmărește
Contrar credinței populare, inima sistemului financiar nu este bursa, ci piața obligațiunilor și în special cea a obligațiunilor guvernamentale, corporative și de agenție. Iar această piață a obligațiunilor a pierdut masiv din valoare în ultimele luni (e aproape de prăbușire!) deoarece inflația a crescut, iar ratele dobânzilor au crescut și ele (și în UE, și în SUA). Și pe măsură ce prețurile obligațiunilor scad, valoarea capitalului bancar scade.
Azi, vorbele bancherului Mark Carney, fost șef al Băncii Angliei, capătă înțeles. Următoarea criză financiară, spunea el, va fi folosită pentru a forța lumea să accepte epoca monedelor digitale emise emise de Băncile Centrale. Aceasta este, de fapt, Marea Resetare stabilită la Davos și despre care se tot vorbește în lume.
Izolarea informativă a lui Hellvig, cea la care lucrează deja intens ”Rețeaua Coldea” fiind ușurată și de retragerea ”tentaculelor” BND de deasupra României, odată cu pensionarea fostei protectoare Angela Merkel. Așa că Eduard Hellvig este tot mai singur… Și împotriva tuturor… Încă din momentul în care a ezitat să dea semnalul, fie el și neoficial, al intrării în lupta pentru prezidențialele din 2024. Pentru că, dacă așteaptă ca Iohannis să își desemneze singur succesorul, atunci chiar că se înșală amarnic! Mai ales că, și dacă o va face la un moment dat, chiar nu va mai avea și ”pârghiile” necesare…
