Avocatul Gheorghe Piperea a remarcat ca, in vreme ce unele instante europene sustin ca imprumuturile in franci elvetieni sunt instrumente financiare derivate, la Curtea de Justitie a UE (CJUE) s-a depus un document conform caruia creditele respective nu por fi considerate investitii financiare, acesta fiind si argumentul cu care avocatul roman va lupta in instante.
La CJUE s-a depus, recent, documentul de concluzii ale avocatului general Niilo Jaaskinen in speta C-312/14, problema fiind daca FX Loans (credite in valuta, de genul CHF, adica in alte monede decat cea in care imprumutatul isi obtine veniturile) sunt credite sau instrumente financiare derivate. Curtea de apel din Nanterre si Curtea Suprema a Spaniei au spus ca FX Loans pot fi considerate instrumente financiare derivate. Potrivit lui Jaaskinen, contractele de credit in CHF nu sunt instrumente financiare derivate. „Cam asta spunem si noi, cu zeci de pagini de argumente: contractul de credit in CHF este un contract comutativ – partile stiu ce obligatii au de la inceputul contractului pana la sfarsitul lui – si nu aleatoriu, in care prestatiile partilor tin de hazard, ca in poker”, a remarcat Piperea pe Facebook. El a mentionat ca de aici se poate trage concluzia ca imprumutatul este beneficiar al protectiei in calitate de consumator, si nu in calitate de investitor.
Argumente utile
Jaaskinen a oferit argumente extrem de utile si in procesele debitorilor cu bancile din Romania:
- Este util sa amintim notiunile de baza ale dreptului obligatiilor monetare – moneda de cont si cea de plata. Diferentierea primei de a doua, printr-o clauza cu privire la moneda ii permite creditorului sa transfere riscul deprecierii valorii externe si/sau interne a monedei de plata catre debitor, care poate, in acelasi timp, sa profite de o rata a dobanzii nominale mai mica. Acesta este motivul pentru care creditele in valuta sunt utilizate pe scara larga in anumite state membre;
- Pretinsul contract la termen este doar o modalitate complicata de a formula o clauza valutara aplicabila imprumutului si de a transfera riscul valutar privind deprecierea monedei nationale de la creditor la debitor.
Gheorghe Piperea avertizeaza ca, potrivit punctului 2, intregul risc valutar e transferat de la creditor la debitor. „Debitorul are dreptul sa se ruineze, iar banca sa castige chiar si din ruina debitorului. Frumos, nu?”, a remarcat Piperea, precizand ca CJUE nu s-a pronuntat definitv in speta mentionata.