Guvernul ne-a anuntat ca azi, pe 1 Aprilie, iesim din criza. Sau din câmpul muncii, ca n-am inteles bine. In fiecare zi, ramân someri câteva mii de români, iar Boc a ales o data semnificativa ca bariera intre recesiune si – ptiu! – prosperitate. Si pe 1 Iunie, ziua când ministrii dau in mintea sugarilor, ce-ar urma sa se intâmple? Trebuia sa se incheie firimitura de autostrada Cernavoda-Constanta. Boc asa a promis, in 2010, ca de pe 1 iunie 2011 vom merge snur de la Bucuresti pâna pe Litoral. In realitate, intre 1 aprilie si 1 iunie se va petrece un alt fenomen. Se va schimba un prefix. Cifra oamenilor care au carti de munca va cobori sub 4 milioane, ca inainte de razboi. Imediat dupa venirea comunistilor, in mediile subtiri circula o expresie: „nu credeam sa vad actori la sedinte si tarani la mare”. Acum s-ar potrivi „nu cred sa mai vad actori la mare si tarani cu uneltele lor”. Fermieri n-au ajuns, dar s-au mutat la bloc, iar traditiile se pastreaza doar la muzeu si in magazinele de artizanat. In România, 1 Aprilie ar trebui sa fie Ziua Muncii si 1 Iunie Ziua Guvernului pueril. Amuzant mi se pare ca adversarul cel mai dur al lui Boc, acest titirez care munceste mult si prost, este Crin Antonescu, un puturos care vorbeste bine. Boc promite, dar nu se poate tine de cuvânt, Antonescu seduce prin elocventa, dar uita si ce i-a scris „profesorul” Voiculescu in discurs.