Circula pe vremea lui Ceausescu o vorba, apropo de satul in care se nascuse secretarul general: cica bancurile e bine sa le stii, e bine sa le spui, e bine chiar si sa le asculti, dar nu e bine sa le… scornicesti! Despre Scornicesti va fi vorba in povestea urmatoare, echipa care a promovat in Divizia A la finalul sezonului 1978-1979 sub numele de Viitorul. Era sezonul in care „Batrâna Doamna”, U.T.A., retrograda pentru prima oara, dupa ce baronul Neuman o infiintase, in 1945, ducând cu ea povara celor sase titluri si doua Cupe… Era si sezonul in care Dobrin cucerea al doilea (si, deocamdata, ultimul!) titlu pentru FC Arges, invingând in ultima etapa, aproape de unul singur, pe Dinamo, cu 4-3, chiar in Stefan cel Mare.
Ei bine, atunci echipa condusa de tânarul presedinte Dumitru Dragomir a facut pasul spre prima divizie, caci satul „Cârmaciului“ avea nevoie de asa ceva, altfel porumbul ramânea necules pe câmp. In fine, echipa isi schimba numele in FC Olt, iar antrenor ajunge acolo Halagian, sub bagheta caruia Argesul lui Dobrin isi câstigase singurele titluri. Povestea o stiu de la Marin Nedea, portarul oltenilor in 1981, când se intâmpla cazul, dar sofer la ProSport, apoi la SportTotal, unde am avut ocazia sa discutam atâtea…
In Cupa se intâlnesc FC Olt si C.S. Târgoviste. „Meci tare, de Cupa“, imi zice nea Marin. „Eu eram in poarta, nu iau gol. Dar sa vezi ce se intâmpla… Cu vreo doua zile inainte, Halagian ii scoate din lot pe Iordanescu, cu care venise de la Pitesti si pe Alexandru Nicolae, poate cel mai bun stoper din tara la ora aia, ajuns la Dinamo apoi… Jucam la rupere, cu Onutan, Ciocioana si Ionascu, tine-l minte pe asta, si cu Matei pe fund, cu Soarece, Catoi si Rotaru, iar in fata cu Prepelita (tatal fotbalistului de azi de la Universitatea Craiova), Iamandi si Piturca. La Târgoviste, mai cunoscuti erau portarul Voinea, apoi Economu, Eftimie, Greaca si Octavian Popescu. Dom’le, si p’in minutul 25, arbitrul, unul cu frica lui Dumnezeu, cu nume ciudat, Venus Ciocâlteu ii zicea, da penalty pentru noi. Bate si inscrie Iamandi. Da’ Venus asta da aut de poarta dupa ce portarul lor scosese mingea din plasa! Cica se oprise la fenta… Halagian ii zice ca se repeta in cazuri d-astea, da’ Venus ala, nu – aut de poarta. 6 metri! Bine, ii striga Hala, poate ma elimina astia, sa vezi treaba la Scornicesti… Acum, fluierasul ce-o fi retinut, ce s-o fi pierdut cu firea, ca ajungem la prelungiri si apoi 0-0 pâna la penalty-uri… Batem si noi si ei, pâna rateaza Onutan. Apoi rateaza si Rotaru, de la noi si el. Dar ala, Venus il pune sa repete, ca cica s-a miscat portarul si Rotaru nu mai greseste, apoi bate si da gol si Piti, apoi aia dau o bara si portarul lor apara inca un sut… Jale! E 8-7 pentru ei si mai avem un singur om: Ionascu. Aparator, saracu’… Trage si… da afara! Hala isi pune mâna in cap, eu oftez, dar Venus zice «Ma, mai da o data! Iar s-a miscat!» Dom’le, uite ca dupa ce e rau, e si bun, zicem noi. Bate Ionascu si… iar da afara!! Dar arbitrul nici nu sta pe gânduri: «Ia mai da, ma, o data!» Se repeta! Ăia de la Târgoviste, disperati… Ionascu ia mingea si rateaza si a treia oara!! Hala era terminat, noi la fel. Arbitrul zice: «Nea Hala, il mai pun, dom’le, sa bata?!» «Lasa-l, dom’le, zice Halagian, ca asta bate pâna mâine dimineata si tot nu da gol! Asta e, ai vrut s-o dregi, dar n-a iesit!»“.