Astazi se implineste un an de când irepetabilul Gheorghe Dinica ne-a parasit, lasând in urma o lume care, uneori, nu l-a pretuit asa cum ar fi meritat.
Cea care i-a ramas alaturi, la bine si la greu, a fost sotia sa, Gabriela. Actorul fusese diagnosticat cu Alzheimer, si trebuia sa-si tina mintea activa, pentru a incetini agravarea maladiei.
*„Il visez, dar nu-i pot vedea chipul”*
Rolurile din telenovelele MediaPro au fost providentiale. „Il duceam la Buftea – povesteste Gabriela Dinica – il conduceam la machiaj si in platou, ca sa nu apara in ipostaze umilitoare, ratacind de la o usa la alta. Ramâneam lânga monitor si, când ma intreba cum a fost, ii spuneam ca a fost exceptional, dar câteodata il pacaleam…” Actorul isi dadea seama ca memoria nu-l mai ajuta si, din demnitate, gasea motive sa refuze rolurile. „Ultimul spectacol in care a jucat la Teatrul National, – spune Gabriela Dinica – „Dansând pentru zeul pagân”, a fost odios. Sotul meu interpreta rolul unui om care isi pierduse mintile… Publicul nu stia ca el isi joaca propriul rol.” Cum a fost acest prim an fara sotul sau? Gabriela Dinica isi reprima anevoie lacrimile: „Nici nu se poate spune cât de greu a fost… Imi pare ca a ramas acolo, pe scena… Alteori, mi se pare ciudat ca se mai joaca teatru, fara el… Inca ii mai simt prezenta in jurul meu, in casa. Il visez, dar nu-i pot vedea chipul.”
*Si ei l-au iubit pe Gheorghe Dinica*
Carmen Tanase: „Este unul dintre putinii actori care au depasit granitele mortii. Gheorghe Dinica ramâne printre noi, a plecat doar partea lui fizica.”
Marin Moraru: „E dureros ca nu vom mai fi impreuna pe scena. Dar timpul sterge tot. Daca n-ar fi uitarea, am fi pierduti. Cei care nu mai stau „in vitrina”, nu mai exista. Imaginea lor se incetoseaza, mai pâlpâie doar amintirea.”
Tania Popa: „Am jucat de multe ori impreuna, dar cel mai greu a fost la „Patul lui Procust”, filmat la Chisinau. Eu eram Emilia, el era deputatul care ma vizita pentru favoruri sexuale. Imi era ingrozitor de jena, dar el m-a batut pe obraz: Ce-ai rusoaico? Nici nu te doare, trece imediat!”.
Valentin Teodosiu: „Regret ca n-am putut sa-i indeplinim ultimele doua dorinte: sa joace la Comedie, in musicalul „Groapa”, dupa Eugen Barbu, si in filmul „Zahei Orbul”, pe care sper ca il vom face cu Horatiu Malaele, in memoria lui Gheorghe Dinica.”
Diana Dumitrescu: „Imi lipsesc foarte mult vorbele lui bune si zâmbetul cald. M-am bucurat de aprecierea lui, ceea ce este o mare onoare.”
Gabriela Hurezean