Un plastician american si-a pus in gând sa demonstreze ca poate face portrete din orice. Chiar si din ceea ce altii arunca la cosul de gunoi.
In1999, pictorul american Zac Freeman a ajuns la concluzia ca nu are neaparata nevoie de penel si sevalet pentru a picta. A inlocuit vopselele de ulei cu nasturi, capace de sticle, componente electronice uzate, mine de pix consumate, ramasite de telefoane mobile si tot soiul de vechituri care, in mod normal, ajung in cosul de gunoi. Pânzele au fost si ele inlocuite cu panouri din lemn, pe care „materia prima”, selectata in functie de forma, marime si culoare, este lipita cu adezivi. Portretele astfel realizate, sustine Freeman, „au avantajul de a avea relief”. Ce e drept, au si dezavantajul ca trebuie privite de la distanta.
MIRCEA BUJOREANU