Cei care il injura pe Iurie Darie pentru fotografiile fara izmene publicate in „National” sunt niste martori orbi ai propriilor existente. Viata lor e un tranzit scutit de framântari intre nastere si mormânt. Nu-ti trebuie multa cultura pentru a pricepe ca, in copilarie, la senectute si la bautura, omul nu mai e cel din poza de buletin, din CV si de la sedinte. La sprit, destui onorabili spun poante scârboase, devin agresivi sau li se face de femei. La batrânete, unele bestii se umanizeaza, multi cheflii devin morocanosi, iar nemtii cei harnici o tin intr-o vacanta. Cât despre copilarie, aici chiar e nevoie de psihanaliza, iar o asemenea intreprindere il depaseste pâna si pe un edificat ca mine, care le stie pe toate, inclusiv ce posete aveau curvele din Atlantida. Cine ar fi crezut ca domnii Nicolae Manolescu si Gabriel Liiceanu erau violenti la vârsta de 9 – 10 ani? In „Viata si carti”, Manolescu marturiseste ca prindea de coada sobolanii din pivnita si ii zdrobea izbindu-i de peretii de caramida, „cu o miscare ca la aruncarea ciocanului”. In „Intâlnire cu un necunoscut”, Liiceanu povesteste ca, atunci când s-a mutat cu parintii in alt cartier si a schimbat scoala, a fost luat in primire de batausul clasei. Frica, orgoliul, disperarea s-au aliat in corpul micului filosof, care s-a transformat intr-un Hercule. Si putin Pif. Energia heideggeriana i-a coborât in pumni si a reusit sa-l marteleze pe consacratul smardoi. Acum pe bune, nu v-ati dori sa-l vedeti pe Liiceanu in tinuta de scandal, in chiloti de box?