De saptamini intregi sectorul bugetar este in centrul absolut al atentiei opiniei publice. Se intorc pe toate fetele scaderile de salarii din sectorul bugetar dar si politicile de investitii in diverse proiecte din acelasi sector de stat. Nu o data s-au facut comparatii intre sectorul bugetar si cel privat, unii aratind cu degetul salariile nesimtite de la stat in raport cu “privatii”. Problema e ca si cu cei care lucreaza la patron e o… problema. De fapt, ei muncesc, indirect, intr-un an foarte mult timp pentru stat. Si putini constientizeaza acest lucru.
*Cifrele vorbesc*
Potrivit organismului care se ocupa cu statistica la Comisia Europeana, Eurostat, in 2009, totalitatea cheltuielilor publice s-a ridicat la 40,4% din Produsul Intern Brut al României. Adica, 40,4% din avutia produsa in 2009 a fost cheltuita de altcineva, nu de catre cei care au produs-o. Cu alte cuvinte, statul a dispus in mod direct de numai 59,6% din rezultatul “muncii” lui. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca am muncit 147 de zile din an pentru stat si doar restul pentru patron.
*Povara fiscala*
Companiile private din România au pe cap o adevarata “povara fiscala” calculata ca raport intre totalitatea impozitelor, taxelor si cotizatiilor sociale colectate de stat de la contribuabili, pe de-o parte, si Produsul Intern Brut (PIB), pe de-alta parte. De ce fiscalitatea a ajuns sa fie o povara? De ce am ajuns sa muncim 147 de zile pentru stat? Simplu… Pentru ca avem deficit bugetar, adica autoritatile cheltuie mai mult decit incaseaza din impozite si taxe. Si, de la an la an am avut o crestere a datoriei publice, “amortizata” de stat tot prin impozite, taxe.
*Statul-patron*
In fapt, in România statul se comporta ca un adevarat patron cu puteri discretionare. Si asa cum intr-o companie angajatul face ce zice patronul, asa si in România – cetatenii fac ce zice statul. Sau ar trebui sa faca. In mod normal, intr-o societate democratica, statul este al cetatenilor, ii ocroteste si le acorda facilitati. Numai ca la noi este invers: cetatenii sint ai statului avind doar obligatia de a fi contribuabili. Si atit… Totusi, sa nu fim nedrepti. Statul ne acorda contra cost citeva servicii publice cum ar fi infrastructura, invatamintul, sanatatea, ordinea publica, dar care sint toate sub orice critica…
*Si inca ceva…*
De fapt, muncim mai mult de 147 de zile pentru stat. Pentru simplul motiv ca platim pe de o parte impozitele si pe alta parte spaga ca „problema” sa fie rezolvata „operativ”.
Bogdan Panturu