Da, deci am decis aici, la salon, s-o punem de greva. Una generala, pe termen nedeterminat. Am facut una bucata sedinta colectiva rapid. Am auzit ca un nebun vrea sa se externeze si ne-am grabit. Toata lumea s-a adunat la cantina. Ne-am organizat intr-un comitet de criza isterica si am format cu iuteala gindului si o comisie de senzori. In capul mesei, pe scaune, stau alesii: paranoicu’, schizofrenicu’ si labilu’. Pe linga masa stau ceilalti. S-au asezat in pozitie de lotus si privesc spre scaunele asezate cu picioarele in sus pe masa. Sedinta a inceput. S-a facut prezenta, dar nu s-a tinut cont de rezultat pentru ca ar fi insemnat ca nu e nimeni prezent in sala.
Prima propunere: “sa facem si-un miting”, spune un nebun. Paranoicu’ prezideaza adunarea. Ţine in mina un ciocan de cizmarie si loveste cu el in masa la fiecare propunere, ca un judecator. La fiecare pocnitura, ceilalti nebuni tresar. Se dezbate tot. Greva o sa facem. Nu stiu insa cum vom ajunge la miting… Ceilalti nebuni din sanatoriile patriei fac si ei greva. Sanatoriul transportului public, sanatoriul metroului si sanatoriul aerienilor o sa fie si ele in criza. Asa ca va trebui sa mergem pe jos pina in Piata Consternatiei.
Pina la urma, cred ca o sa renuntam la miting, ca doar n-o sa mergem pe jos atit amar de drum, degeaba. Facem doar greva. E mai comod si nici nu riscam ca marsaluind spre locul de protest sa ne ratacim in libertate…
Monsieur Seftime