Boc este cel mai fericit premier contestat din istorie. Nici la cromanioni nu s-au mai vazut mitingisti care sa-si bascracareze (verbul nu-l tuseaza in niciun fel pe presedintele tarii) turloaiele pe Dansul pinguinului. Astept mareata clipa in care ne vom exprima sindical si pe Brasoveanca. Ar fi frumos sa incepem tematic cu un Cicalacacichicea, pe urma sa trecem prin furcile caudine ale complexei piese de impotenti „Pusca si cureaua lata, ce barbat eram odata” si sa incheiem apoteotic cu o mare reusita a prozodiei universale — „Dusmanii imi poarta pica, ca n-au valoarea mea”. Dupa ce a compus aceasta capodopera, Vali Vijelie l-a intrebat pe Gino Iorgulescu: „Gino, iti place versurile? E scrise de mine”. O alta melodie de sicanat prim-ministri ar putea fi „Din bucata mea de ciine”. Sau „de poimiine”, ca ma incurc. Cu piftia asta liricoida ii putem atinge si la coarda sensibila pe domnii guvernanti. In ceea ce priveste hitul „La români, cind le e foame, isi ia sapa in spinare, la tigani, cind le e foame, pune la casetofoane” (remarcati rima bine gasita!), verdictul nu admite recurs. Refren depasit! Azi, la români, cind le e foame, pune la casetofoane — asimilarea a avut loc. Sintem neamul ultimei sperante din Europa.