Este o seara linistita in curtea stabilimentului. Adica e atit de linistita incit cerul a capatat o claritate aparte. Se vad toate: Calea Lactee, se vad Pleiadele, constelatia Orion. Ce mai, un adevarat festin astronomic. Stau asa si ma gindesc in nebunia mea, ce frumoase sint stelele. Si cum au mai stat oamenii cu ochii pe ele de-a lungul istoriei. Parca simteau ca au ceva in comun cu ele. Stelele. In cele din urma sintem doar praf de stele. Pamintul si tot ce e pe el au fost la origine praf de stele. Sigur, asta pare ceva poetic, filozofic dar nu este. Este realitatea. O alta realitate este ca s-ar putea ca tot ce vedem pe cer in noptile senine sa nu mai existe de mult. Cea mai apropiata stea se afla la 4,3 ani lumina de Pamint. Adica luminii ii trebuie 4,3 ani sa ajunga pe Pamint. Si cind n-o s-o mai vedem inseamna ca a murit de 4 ani. Mai departe… Cea mai apropiata galaxie care se numeste Andromeda, se afla la o distanta de 2,9 milioane de ani lumina de Pamint. Adica, aceasta galaxie se poate sa fi disparut de 2,9 milioane de ani si noi sa nu stim. De fapt, cind ne uitam la cer ne uitam la o imensa masina a timpului. Cineva a intuit acest lucru cu mult inainte de Einstein, care in a sa Teorie a Relativitatii a demonstrat aceste lucruri. Adica a raportului dintre spatiu – viteza – timp. E vorba de Mihai Eminescu care a fost mai mult decit un poet. In 1881 scria poezia “La Steaua” care, in esenta, prezinta ce mai tirziu va fi cunoscuta drept cea mai importanta teorie din fizica moderna: “Teoria Relativitatii”. Acum, poezia: “La steaua care-a rasarit / E-o cale-atit de lunga, / Ca mii de ani i-au trebuit / Luminii sa ne-ajunga. Poate de mult s-a stins in drum / in departari albastre, / Iar raza ei abia acum / Luci vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit / Incet pe cer se suie; / Era pe cind nu s-a zarit, / Azi o vedem, si nu e.” Azi am fost mai poetic, asa… dar nu e asa ca-i minunat? Sa fii si in alt loc decit “sub cenusa”?
Pandan Bogturu