11 septembrie 2001, la citeva ore dupa ce au cazut Gemenii. Istoria si viata noastra se imparteau deja in „inainte si dupa 11 septembrie”. Spre seara, m-am intilnit pe Magheru cu un cunoscut. Un bou. L-am intrebat daca a vazut ce s-a intimplat in America. „Si ce ma intereseaza pe mine? Ma duc sa schimb 100 de parai”. N-a reusit. Aproape toate oficiile exchange refuzau sa faca tranzactii, cursul zvicnea ca genunchii pe veceul turcesc sau la leapsa pe ouate. Consecintele l-au lovit pe bou imediat.
Sfirsitul anului 2008. Alti boi mugeau ca „daca vine criza la usa noastra, ii tragem un sut in cur de n-are aer!”. Cei mai multi hitri de genul asta, care n-au anticipat ca ii va izbi reactia in lant, au ajuns someri.
Aprilie 2010. Nenorocirea din Islanda. Grataragiii de week-end – in actiune, prin paduricile din jurul marilor orase ale României. Apar reporteritele. „Ce parere aveti despre norul vulcanic?”. Replica viteilor: „ii venim noi de hac, cu norul de fum de la mititei. Ha, ha, ha!”. Astfel de Nastratini de pajiste cheala, cu mintile poluate de bere la pet si carne tocata, se gasesc cu sutele de mii. Sint fiii Nastratinilor creati de comunism, care se dadeau spirituali recitind „noi cu vodca, gil, gil, gil, vom scapa de Cernobil!”. Daca vulcanul ala statut, care s-a apucat sa-si scuipe saminta pe timp de criza, nu se potoleste in citeva zile, maximum o saptamina, paguba din transporturi, care s-a extins deja in economia mondiala, va prelungi recesiunea cu niste ani buni. Mai ramine sa intre vreo mizerie de nor si pe internet, ca atunci chiar vom putea inchide pravalia Terra.