*Premiera la Teatrul de Comedie*
“Cintareata cheala& Lectia” de Eugen Ionescu
Directia de scena: Victor Ioan Frunza
Scenografia: Adriana Grand
Distributie “Cintareata cheala”: Virginia Mirea, Florin Dobrovici, Mirela Zeta, George Costin, Dragos Huluba, Bogdan Cotlet
Distributie “Lectia”: Andreea Samson, George Costin, Bogdan Cotlet
Cele doua “comedii” montate de Victor Ioan Frunza nu m-au facut sa rid, dupa cum n-am putut sa rid niciodata la spectacole dupa partituri de Eugen Ionescu. Absurdul din teatrul lui Ionescu n-are nimic comic, in schimb are foarte mult adevar rupt din lumea reala. Sigur, pentru unii, atrocitatea poate fi burlesca. Iar Victor Ioan Frunza transpune scenic atrocitatea cu o acuratete sfichiuitoare. In “Cintareata cheala”, limbile ceasului se invirt aiuritor, inainte si inapoi, intr-o elocventa demonstratie ca timpul nu are nicio importanta atunci cind totul este zadarnicie. Sotii Smith (Virginia Mirea si Florin Dobrovici) converseaza despre nimic cu musafirii lor, sotii Martin (Mirela Zeta si George Costin). Cele doua cupluri tipic englezesti ies din spleen-ul lor doar pentru a-si face datoria/rutina de cetateni,
stind in pozitie de drepti atunci cind rasuna imnul Marii Britanii, “God Save The Queen”. Solemnitatea patriotica se afla in contrast puternic cu vestimentatia excentrica a celor doua personaje feminine, de aici si sarja foarte reusita. Doamnele ies din amorteala doar la aparitia capitanului de pompieri (Dragos Huluba) dotat cu doua efigii ale virilitatii: toporisca si tulumba. In rest, ni se povesteste despre singuratatea populata si efectele ei devastatoare. Impecabilelor recitaluri actoricesti din “Cintareata cheala” li se alatura recitalurile – la fel de pregnante – sustinute de actorii Andreea Samson, George Costin si Bogdan Cotlet in “Lectia”. Teza originala, avansata de regizorul Victor Ioan Frunza, este aceea ca eleva parcurge o traiectorie initiatica, iar atunci cind ajunge la Cunoastere, nu mai prezinta interes pentru spectator, deci poate fi ucisa. Altfel spus, pierderea inocentei aduce dupa sine condamnarea. Minunata este scenografia usor polemica a Adrianei Grand. La sfirsitul spectacolului, scena este invadata de nenumarate perechi de pantofi rosii, cu toc inalt. Ori pantoful rosu cu toc inalt este simbolul unei categorii feminine care nu are nicio legatura cu inocenta! Dupa cum, jocul perfect al Andreei Samson induce, dincolo de naivitatea aparenta, o anume senzualitate capricioasa, tipic feminina. George Costin, in rolul Profesorului, este remarcabil, parcurgind cu naturalete drumul de la paroxismul ucigator pina la conditia neputincioasa a unui avorton care cauta ocrotire in bratele menajerei. Bogdan Cotlet joaca rolul menajerei in ambele piese si o face cu virtuozitate, dind personajului conotatii umile si perverse in acelasi timp.
“Sint basme urbane, cu eroi desenati in lumini si umbre. Dar umbrele nu intuneca lumina, ele sint contrastul necesar care face lumina sa fie si mai intensa. Morala acestor povesti este: <>. Ionescu este Shakespeare din secolul XX. Aceste doua comedii te fac sa rizi de lucruri despre care nu ai fi crezut vreodata ca se poate ride.” – Victor Ioan Frunza
Gabriela Hurezean