Dupa ce Marian Clita a omorit o stewardesa in Danemarca, presa nordica a aberat ca românii sint criminali si masacreaza omul pentru 100 de coroane (15 euro). Asadar, nu infractorii români, ci românii de-a dreptul. Nu ma preocupa danezii si consideratiile lor, dar ar fi simplu sa raspund si eu ca acesti blonzi sint decrestinati (amintiti-va de scandalul caricaturilor, cind dinsii, care n-au respect pentru religie, si-au inchipuit ca si musulmanii sint la fel) si emasculati. Intra arabii in barurile din Copenhaga si le iau femeile de linga ei, dar albinosii nu se supara. S-ar sucari daca li s-ar fura berea. Revin la Clita. Ziaristii români, cind ataca subiectul, o fac la modul urechist. Eu l-am vazut in actiune pe Clita, in 1993 sau 1994. Se intimpla la barul Belle Ragazze, patronat de ziaristul Marius Georgescu. Clita vorbea tare, gesticula, se dadea la stripteuse folosind cuvinte pretioase si aiurea potrivite, vroia sa epateze. L-am intrebat pe fiul lui nea Marius cine e domnul si mi-a povestit ca „vine pe la noi de citeva zile si se lauda ca l-a ucis pe unul, in puscarie”. Dupa niste ani, am aflat ca era vorba despre disidentul „Babu” Ursu. De atunci, am urmarit prodigioasa cariera artistica a lui Clita. Gheorghe Florescu l-a descris in „Confesiunile unui cafegiu”. Costica Argint, starostele tiganilor de la Roma, a spus si el cu ce se ocupa Clita la inchisoare. Era un fel de Ţurcanu (tortionarul de la Pitesti) modern, folosit de colonelul Tudor Stanica. Intr-un interviu din „Academia Catavencu”, un detinut a sustinut chiar ca Marian Clita l-ar fi sodomizat pe Ursu. In 2008, la OTV, Clita i-a marturisit jurnalistei Mirela Ceanu ca se mai gindeste daca va mai comite infractiuni in România. Nimeni n-a luat in seama avertismentul lui. Tip vag instruit (ultima lovitura – un sut in plex – i-a dat-o lui Ursu pentru ca inginerul-poet statea in dreptul geamlicului din celula si ii lua lumina intelectualului Clita, care citea „Cel mai iubit dintre paminteni”), baiat de securist, personajul care tine azi prima pagina a ziarelor din tarile nordice si-a planificat, sint convins, sa faca o fapta grea in Danemarca. Nu a mierlit pe nimeni intr-o tara ca Turcia, care are cel mai dur sistem penitenciar, ci la Copenhaga, unde inchisoarea reprezinta o belfereala. Desi in tinerete se falea, conform lui Gh. Florescu, ca „eu, in libertate, sint Marca, sparg citeva case si o duc boiereste, numai prin circiumi, cu gagicile si prietenii”, Clita a realizat ca va muri in pirnaie, unde a stat peste 20 de ani, asa ca a ales puscaria de 5 stele. Iar ziaristii, care se arata oripilati de faptele lui Clita, ar trebui, repet, sa abordeze altfel cazul. El e mai mult un produs al militiei decit al lumii interlope. La puscarie, batjocorea oameni cu acordul tacit, daca nu chiar la ordinul militienilor.