Ne pregatim de Euro 2012, dar cu actuala selectie avem asigurat doar locul 5 in grupa D preliminara, Bosnia, Belarus si chiar Albania (de Franta nu mai mentionam) fiindu-ne categoric superioare. In urma amicalului cu Israelul, de miercuri seara, se pot trage citeva concluzii despre jocul/ strategia echipei nationale.
1. Si in rosu, tricolorii sint la fel de impiedicati ca in galben, deci nu culoarea echipamentului era problema! Dupa ani buni si citeva rezultate internationale notabile in galben, Federatia a decis ca a venit momentul schimbarii. S-a trecut la rosu mai mult din speranta ca fotbalistii nu vor mai fi deochiati de adversari, iar blestemele si ghinioanele se vor tine deoparte. Primul meci in rosu, primul esec, pac-pac doua goluri incasate de la israelieni.
2. Si cu Mutu, si fara Mutu (vezi partidele cu Austria, respectiv Serbia, ultimele oficiale ale nationalei), tot prost atacam/ne aparam/stam in teren. Aici planeaza semne de intrebare asupra capacitatilor selectionerului. In primul rind, Razvan a gresit neavind o pozitie clara vizavi de cazul Mutu. Cit priveste tactica de miercuri seara, citeva greseli l-au adus pe Lucescu Jr in situatia de a pierde duelul direct cu Eli Ohana:
– Alegerea cuplului de fundasi centrali a fost total neinspirata, in conditiile in care Goian are statutul unei binemeritate rezerve la Palermo, iar M.Radoi joaca mijlocas pe la arabi. Daca Mirel ar fi fost urcat in linia mediana, atunci România ar fi avut ceva mai multa consistenta intr-o zona foarte importanta a terenului.
– Titularizarea lui Nesu. Surprinde consecventa cu care Lucescu il cheama la lot pe ex-stelist, un baiat obisnuit sa faca praf jocurile nationalei (vezi gafa din partida impotriva Coastei de Fildes, din 2005, scor 1-2). Ca fapt divers, in weekend, Nesu a fost „trompeta” meciului Ajax – Utrecht (scor 4-0), gresind decisiv la golul patru al „lancierilor”, cind s-a plimbat pe linga danezul Rommedahl, fara nici cea mai mica intentie de a-l deranja.
3. Gresita sau nu, selectia se face, totusi, dintr-o arie foarte restrinsa, de vreme ce miercuri l-am vazut pe teren pe ametitul de Nesu si pe nesimtitul de Florescu. Pacat ca a lipsit Max Nicu!
4. Pentru superstitiosii de la Casa Fotbalului, probabil ca are importanta si urmatorul aspect: Timisoara nu poarta noroc nationalei in meciurile amicale. Esecul in fata Israelului urmeaza dupa un 0-1 cu Croatia, din 2002, ultima partida „de prietenie” disputata pe „Dan Paltinisanu”.
Laurentiu Teodorescu