Cu ani in urma, termenul de talk-show ajunsese sa excedeze pe toata lumea. Fie ca era vorba despre cele politice sau de divertisment, suetele televizate erau percepute (si in 99% din cazuri lucrurile chiar asa stateau) drept latura cea mai diletanta a jurnalismului TV. Erau cadrul in care se putea spune, face, insinua orice, acuza si lauda oricit, dar, pe de alta parte, erau emisiunile la care se uita mai toata lumea. A trebuit sa treaca niste ani pentru ca talk-show-urile sa devina rutina, sa fie date uitarii glumele care se faceau pe acest subiect, iar românii sa capete experienta blazata a americanilor si vest-europenilor in urmarirea celui mai ieftin sport: datul cu parerea.
Asa stateau lucrurile atunci, inainte de OTV, Antena 2 si 3, Euforia, Realitatea etc. Posturile mai tinere au impus noi formate de talk-show si reprofesionalizari in rindul jurnalistilor din audiovizual. Au aparut spectacolele de debara, lansatoarele de bufoni si porno-“vedete”, emisiunile-wrestling, taifasul politic – si lista ar putea continua. Intre aceste specii diferenta e minima – toate au o componenta care le face asemanatoare: divertismentul logoreic.
Si pentru ca am pomenit de taifasurile politice trebuie sa precizez un lucru care totusi face diferenta intre ele si celelalte genuri: factorul care le individualizeaza este prezenta permanenta a asa-zisilor comentatori. Ca este vorba despre previziuni meteo, dezvoltare durabila, servicii secrete, proiectii economice, mersul trenurilor, literatura româna de azi, cercetare stiintifica, turism, armata – aproape ca nici nu mai conteaza cind vine momentul ca invitatii sa-si dea cu parerea. Sint zi de zi “pe sticla”, fara concediu, cu un bagaj inepuizabil de “informatii” si opinii, intr-un efort aproape patologic de a incerca sa devina parte a decorului din studioul de emisie. Ei sint specialistii nostri de zi cu zi, iar Antenelor le revine in principal, dar nu exclusiv, meritul de a le fi descoperit aceasta latura profesionala si de a-i livra comme il faut telespectatorilor in lipsa de (era sa scriu “ceva mai bun”) alta preocupare, oricare. Asa s-au fabricat vedetele genului. The Youtube Man – omul care si-a depozitat intreaga stiinta in laptop pentru a-i lasa creierului libertatea intreaga, individul patentind profesia de VJ politic. Moderatorul a carui figura inocenta implora specialistii din studio sa emita orice prostie, insinuare, acuza – rating sa fie. Comentatorul grobian altoit pe cariera de fost poet-dizident. Expertul in probleme de aparare, acum recalibrat pe atacul cu petarde si pocnitori media.
Acum inteleg de ce Realitatea nu a inventat subcategoria “Talk-show” la sectiunea “Jurnalism” a proiectului “10 pentru România”: Antenele ar fi luat tot podiumul, nu doar primul loc.