Pe cuvint de onoare ca anul acesta ne propusesem sa nu scriem nici macar un singur rindulet despre faptul ca… iarna ninge si ca tot iarna, desigur, nu-i ca vara. Ca se circula mai greu pe oriunde omatul se aseaza, fie si doar citiva centimetri. Insa, tot pe cuvint de onoare, n-ai cum sa eviti un asemenea subiect care se bate de la egal la egal cu problemele reale, precum lipsa unui guvern sau circul politic de care toti sintem satui. Si nu putem evita subiectul traficului infect din Bucuresti si din mai toata tara imobilizata sub imperiul codului galben de ninsori pentru ca simplul capriciu al vremii a devenit o stire.
*România e ingropata intr-un strat de zapada de cinci centimetri!*
Spunea cineva, fereasca Dumnezeu sa ne loveasca o ninsoare d’aia adevarata, cum se intimpla prin Canada de fac oamenii tuneluri ca sa iasa din casa. Si zau ca are dreptate. Pai nu vrem sa ne imaginam ce paralizie totala ar fi cuprins tara asta daca stratul de zapada n-ar fi fost de cinci centimetri, ci de 50 sau de un metru. Dar, e “bine” si asa. N-a trebuit decit o ninsoare “subtirica” si totul s-a transformat in patinoar. Bucurestiul a fost sugrumat pentru ca ninsoarea ne-a luat prin surprindere (urim de mai multi ani deja starea asta de surprindere), portiuni de autostrada au fost blocate vreme de citeva ceasuri, trenurile au intirziat etc. Zau ca nici noi nu mai stim cine este de vina pentru ca la fiecare ninsoare autoritatile sint prinse cu “chilotii in vine”. Apoi apare cite un primar pe la TV si spune, cautindu-si cuvintele cu atentie, ca nu stim ce colaborare cu nu stim ce alta institutie abilitata a fost cam grea. Sau spune ca soferii care nu si-au pus din timp anvelope de iarna au fost cei care au impiedicat, de fapt, buna deszapezire planificata din timp de functionarimea profesionista. A… am uitat ca de fapt in toata istoria ninsorilor din România mai intervine un factor determinant si pe care n-ai cum sa-l omiti: vintul e de vina. El, vintul, viscoleste zapada, iar deszapezirea e zadarnica. In acest context aproape malefic al unei ierni care nu cedeaza si se repeta obsesiv, in fiecare an, noi propunem altceva: autoritatile abilitate (asa se numesc de obicei cei care plimba hirtiile) sa nu mai planifice nicio deszapezire. Niciodata. Oricum, va promitem ca iarna viitoare nu vom mai scrie niciun rind despre zapada. Desigur, asta daca nu cumva o sa ninga si la anul.