Primul inca mai geme de aroganta, iar celalalt inca mai detine talentul fantastic de a-si masca micile cotcarii. Sint dusmani de moarte, desi la virstele lor firesc ar fi sa nu se mai cotonogeasca, dar treaba lor daca vor sa o faca! Se zice ca puntea de legatura dintre ei s-a frint definitiv si irevocabil prin ‘93, cind primul a fost lucrat de ultimul, iar ultimul i-a luat locul primului, cu deosebit fair-play. Ramas pe dinafara, primul a atacat frontal mediul privat, acolo unde, cu infatuarea-i nativa, s-a umplut de marete realizari, inclusiv ingroparea Gazetei lui Voiculescu, cel care l-a si dat afara. Al doilea a luat calea “capitalismului” mult mai tirziu, devenind cel mai bogat pensionar din presa sportiva, indeplinind la ProSport – versiunea Ringier – functia de “Dolce Far Niente”. Apoi, a sarit pirleazul la Holdingul Adevarul, pentru ca, intr-un final, cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii, sa se aleaga senator PNL. Astazi, cei doi, dupa cum spuneam, nu doar ca n-au ingropat securea razboiului, ci sint gata sa o puna la treaba. Intr-un interviu acordat stelisti.ro, apendice ros-albastru al GSP, Dadi Graur spune ca nu i-a placut niciodata Cristian Ţopescu. Pentru ca marele crainic n-a vorbit niciodata liber, ci a executat cu talentu-i fantastic de care aminteam, cititul de pe foaie, uneori de pe foile altora. Cind ziceam noi asta, eram injurati copios. Acu’, uite ca spulbera mitul crainicului minune chiar fostul coleg al marelui gazetar dizident. Care si zice: “A existat un singur model pentru toti, Cristian Ţopescu, dar mie nu-mi placea. Plus ca el a fost omul care a promovat nonvalorile. Ţopescu ajunsese la «performanta» de a nu scoate nicio vorba fara sa o citeasca de pe foaie. Mai putin cind spunea cine e la minge. Era stilul lui si era un lucru cunoscut de catre cei care lucrau in televiziune. Sigur, citind, aveai siguranta ca spui lucruri interesante si fara o ezitare a vocii sau a logicii. Eu insa vorbeam liber, eram singurul care faceam asocieri de idei, fara foi in fata”.