Crin Antonescu a fost injurat chiar si de catre aderentii lui, cind a zis ca se gindeste la Tudor Chirila ca la un model, dar n-a pierdut voturi din cauza asta. Si, oricum, are scuze. Un om de stat important spunea ca in politica trebuie sa maninci sticla pisata, ca sa rezisti. Eu cred ca trebuie sa maninci si altceva, dar asta-i alta discutie. Antonescu venea din urma, reprezenta revelatia, spera sa atraga la urne tinerii bezmetici, infrunta doi adversari obositi – un presedinte in functie pe care multi dintre fostii lui aplaudaci nu-l mai agreeaza si un candidat gelatinos, impins de antibasescieni si de cel mai puternic si lipsit de scrupule aparat de partid. Cu toate ca Antonescu m-a enervat la intilnirea televizata de vineri, i-am dat votul meu, cam la 48 de ore de la acea emisiune. Se lasase seara, nu prea mai avea sanse sa prinda locul 2, dar mi-a placut sms-ul lui. Transmitea un mesaj viril, de barbat care nu abandoneaza.
Dar daca vreunul dintre cei doi candidati ramasi in cursa va face, in urmatoarele doua saptamini, o gafa ca aia cu Tudor Chirila, isi poate lua adio de la prajitura Cotroceni. Basescu si Geoana ar avea, insa, si de invatat de la Antonescu. In spatele lui, la discutia in 3, erau niste oameni de calitate, o elita nefitoasa. Era sa scriu „o elita neparazitara”, dar indivizi mai lacomi ca intelectualii români nu exista, asa ca ma abtin. Cine era in spatele lui Basescu, cine era in spatele lui Geoana? Numai politruci noi si vechi. Cind l-am vazut pe Iliescu in alaiul pesedist, am regretat si mai mult ca Antonescu nu a ajuns in finala. La urmatorul scrutin, Geoana trebuie sa vorbeasca la doua televizoare. Unul care sa difuzeze imagini in sate, cu Iliescu incercind sa convinga taranii ca „pentru prostanacul asta garantez eu” si alt televizor in marile orase, in care sa nu apara nici urma de tatucul care ne-a fost calauza spre neant 3 mandate.