Citi dintre noi nu am auzit macar o data expresia “crestere negativa”? Si citi dintre noi am si inteles-o? De exemplu, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) se asteapta ca, in 2009, cresterea economica in cele 30 de state membre OECD sa fie foarte negativa. Adica cum vine asta – o “crestere foarte negativa”. Ce poate insemna faptul ca ceva creste in jos?
*Nimic…*
Capitalismul contemporan are un singur obiectiv principal, in care sint incluse toate celelate: obtinerea unui profit cit mai mare intr-un timp cit mai scurt. Iar profitul trebuie sa creasca constant de la luna la luna, cit de putin, altfel patronii incep sa dea din colt in colt.
De aici si “psihologia capitalistului optimist” care trebuie sa gindeasca doar in termeni pozitivi, orice negatie fiind catalogata ca nula si neavenita. Astfel, precum un nebun care se jura ca e sanatos si ca de fapt toti ceilalti sint nebuni, asa si “capitalistul optimist” – isi vede viata si afacerea in roz ignorind eventualele probleme si catalogindu-le ca “nerealiste”.
Si asa a ajuns sistemul sa se minta singur. In momentul in care o afacere sau o economie “scadea”, capitalistilor le era greu sa accepte aceasta “scadere” pentru ca venea in contradictie cu “optimismul capitalist” – atit de drag oamenilor de afaceri. Si atunci, organismele internationale au decis, pe nesimtite sa elimine pur si simplu din dictionarul afacerilor cuvintul “scadere”. Si asa s-a nascut aberatia cresterii negative. De altfel, aceasta expresie este folosita doar de economisti intarind absurditatea situatiei. Adica orice ar fi, capitalismul merge in sus, creste chiar daca scade si chiar daca este pe fundul prapastiei, tot creste pentru ca… se uita in sus.
*Moralitatea cresterii*
Adevarul este ca negarea “scaderii” si urcarea pe un soclu al “cresterii” – cu orice pret – a creat o economie care vampirizeaza activ atit natura cit si psihicul uman. Si asa a aparut consumerismul, cultura bonusului, societatea de achizitie si filozofia lui „traieste ca sa consumi”. Si de aici, de la transformarea unor defecte umane in adevarate repere „morale” ale capitalismului, nu a fost decit un pas. Astfel, lacomia, invidia, tentatia, agresivitatea, mindria au fost toate transformate in virtuti economice. Lacomia nu mai e lacomie, ci placerea de a consuma, iar invidia impreuna cu mindria s-au transformat in ceva de genul „spirit competitiv sanatos”. Esenta capitalismului? Ai doua vaci. Vinzi una si o fortezi pe cealalta sa produca lapte cit pentru doua. Esti surprins cind vaca moare epuizata. Morala? Chiar daca vaca e moarta, pe mormintul ei iarba creste frumos…