Cind Isus a fost intrebat „cum putem recunoaste omul bun”, a spus ca pomul bun face roade bune si, in mod asemanator, pe omul bun il recunoastem dupa faptele sale bune. Si, daca omul exterior se descrie pe sine prin fapte, omul interior de calitate se descrie prin gindurile si trairile sale. Caci „din inima buna nu pot iesi ginduri rele” si „nu ceea ce intra in gura spurca pe om, cit ceea ce iese din gura sa”! Acestea sint cele doua dimensiuni umane descrise de Isus pentru ca noi sa distingem corect intre „ceea ce este adevarat si ceea ce este fals” in noi insine sau in cei ce ne sint aproape. In oamenii politici sau in actorii sociali. Cuvintele pe care le rostim pot fi diferite de ceea ce gindim si facem; ne putem preface – asa cum invata repede chiar si copiii – dar faptele singure ne tradeaza continutul mental. Faptele singure sint evidente si contin intotdeauna adevarul pe care-l putem masca prin cuvinte. Ne putem autoproclama mii de ani maretia, bunatatea, credinta, moralitatea, dragostea sau frumusetea sufletului, dar faptele ne vor arata in lumina adevarului interior. Ceea ce faptuim, ceea ce aducem in manifestare este dovada vie a ceea ce gindim si simtim. Continutul inimii unui om care iubeste se dezvaluie automat, incontestabil si fara abatere prin manifestarile sale de iubire. Femeile – prin energia lor intuitiva si profund receptiva – asteapta florile, darurile si diferite alte privilegii de la barbati tocmai pentru ca intuitiv ele stiu ca dragostea inimii se manifesta in fapte. Dragostea care nu daruieste nu-i dragoste! Dragostea care se frustreaza sub presiunea diferitelor motivatii descrie frustrarea si ceea ce conteaza cu adevarat in inima celui ce se frustreaza! Asa cum politicienii ce adera la principii, la valori autentice, la profesionalism si la valoare umana se autodemasca de cite ori promoveaza neprofesionalismul si non valoarea. Dificultatile noastre de zi cu zi au la radacina confuzia pe care o facem noi insine in incercarea de a deosebi intre pomul bun si pomul stricat. Natura ne dezvaluie acceptarea ei deplina fata de toti pomii si de toate buruienile, care dau roade dupa puterile lor. Si oamenii dau roade dupa „programele lor interioare”; oricit s-ar preface ei, oricit ar fi de perversi, or de poluati, faptele singure vor descrie perversitatea si minciuna in cele din urma. Absenta iubirii se autodescrie in faptele fara de iubire. Prezenta frustrarii se autodescrie in actiuni si decizii frustrante. Prezenta urii apare in realitate sub forma razbunarii, a atacului si a lipsei de compasiune. Prezenta uritului se dezvaluie prin actiuni urite, iar prezenta frumusetii apare in actiuni gratioase si demne de admiratie. Ce este lovirea unui om decit un act care arata rautatea din mintea faptuitorului? Ce este mingiierea decit manifestarea blindetii si a dragostei din interiorul celui ce mingiie? Iata cit este de simplu sa distingem intre adevarul din mintea unui om si acela ce iese din gura sa. Faptele descriu poamele bune si continutul interior al pomului ce le-a facut!