In 2018, la 100 de ani de la Marea Unire, Romania este printre cele mai sarace tari din UE, are milioane de cetateni fugiti peste hotare in cautarea unui trai mai bun, iar cei ramasi „pe baricade” sunt condamnati la o viata mizera, plina de nevoi si datorii. Intr-un asemenea peisaj lugubru, initiativa UDMR referitoare la posibilitatea recunoasterii legale a unor regiuni autonome zau ca pute a indemn la razboi civil! E adevarat ca de la o vreme incoace maghiarii tot baga batul prin gardul vecin si lovesc orbeste, doar-doar or nimeri pe cineva, astfel ca, in felul asta, sunt sanse mari sa nimereasca mai degraba mamaliga clocotita in ceaun. Si sa te tii atunci pretentii teritoriale!
Pe muteste, ca nu cumva sa creeze prea multa valva, asa lucreaza organizatia secesionista UDMR. Alde Hunor, Munor si alti „unor” au strecurat miseleste in burta unui proiect legislativ privind „transpunerea in legislatie a prevederilor privind popoarele conlocuitoare din Rezolutia de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918” posibilitatea infiintarii unor regiuni de dezvoltare separate. Si nu-i doar atat. Nicidecum, ungurii viseaza ca aceste regiuni de dezvoltare separate sa poata obtine „un statut de autonomie speciala pentru judetele care apartin unor regiuni istorice sau in care o minoritate nationala istorica are o proportie semnificativa”.
Intr-adevar, in textul Rezolutiei de la Alba-Iulia se stipuleaza urmatoarele: „Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizi din sanul sau si fiecare popor va primi drept de reprezentare in corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc”. Acesti specialisti in urzeli solicita adoptarea in procedura de urgenta a prevederii legislative care sa asigure minoritatilor nationale o serie de drepturi la care pana de curand nici macar nu indrazneau a visa. Si enumeram doar cateva dintre mizeriile cerute „in procedura de urgenta” de UDMR: reprezentare proportionala in institutiile administrative la nivel local, judetean, national si european; posibilitatea infiintarii, prin lege, a unor regiuni de dezvoltare separate, iar aceste noi regiuni sa poata obtine, tot prin lege, un statut de autonomie speciala pentru judetele care apartin unor regiuni istorice sau in care o minoritate nationala are o proportie semnificativa.
Sa recunoastem, prima solicitare este deja indeplinita de Romania. In orice orasel din „secuime” te-ai rataci, niciun reprezentant al statului, de la politist la functionarul din primarie, nu iti vorbeste romaneste. Pentru ca nu stie, pentru ca el este ungur, pentru ca a pierdut Real Madrid, la naiba, nici nu mai conteaza! Pentru ca n-are chef si punct.
Punctul doi, in schimb, indeamna pe fata si fara echivoc la razboi civil. Autonomia maghiara inseamna trezirea romanilor din somnul globalisto-progresist impus de Bruxelles, iar consecintele se pot intinde dincolo de Budapesta. Asta, daca tot facem apel la istoria de acum 100 de ani.