Niciodata nu mi s-a parut ca Tariceanu ar fi convins ca PSD este tot ceea ce asteapta el de la viata. A avut mereu un joc duplicitar, adesea la limita si slab escamotat. Nu mi s-a parut nici ca s-ar da in vant dupa politicile si strategiile PSD. Cred ca le accepta numai pentru faptul ca, fara PSD, el si partidul lui si-ar pierde stralucirea. Aia care e. Atata cata e. Si, sa o recunoastem, Tariceanu nu a reusit niciodata sa fie motorul principal, sa fie pe post de locomotiva. A fost doar vagonul, poate de lux, atasat la o garnitura mai mare. O pozitie care, de fapt, nu l-a solicitat in exces si in care s-a simtit confortabil.
Este un adevar peste care se trece cu destul de mare usurinta astazi. Asa a fost si pe vremea lui Basescu, asa este si acum. Nu cred ca Tariceanu poate face dovada faptului ca in coalitia de guvernare el ar duce greul.
Avertismentul ce nu trebuie uitat
Ca cetateanul Calin Popescu Tariceanu are si momentele lui de cinism nu stiu cat e de condamnat. Toti le avem, uneori involuntar. Dar o intamplare din trecut imi staruie in minte, cunoscuta de ceva oameni. E o intamplare in care nemernicia s-a impletit cu lipsa de inspiratie. Impresia asta nu a reusit sa mi-o stearga niciodata. Nici el, nici altii. Nu-mi dau seama cat de bine ii pica un scurt remember. Dupa ce s-a dovedit ca Dan Amedeo Lazarescu, tatal lui adoptiv si una din vocile liberale autentice, care facea Parlamentul sa incremeneasca atunci cand lua cuvantul, ei bine, dupa ce s-a dovedit ca Lazareascu a fost informator al Securitatii, Tariceanu a avut cea mai mizerabila replica: „Nu e tatal meu adoptiv, e sotul mamei mele”. Sigur ca nu este cartea lui de vizita, dar atarna greu. Cred ca este mai degraba un avertisment pentru orice partener. Daca si-a tradat tatal, fie el si adoptiv, ce l-ar impiedica sa o faca si cu un partener politic?
Candidat comun? Exclus!
Chiar daca isi imbraca jocul duplicitar in explicatii frumos ambalate, se vede cu ochiul liber ca il racaie traiul la comun cu Liviu Dragnea. Ambitiile lui depasesc sfera unui parteneriat onest. Tentatia puterii este suficient de mare ca nici el sa nu-i reziste prea mult. Nu o spune deschis, dar se simte ca o candidatura la fotoliul de la Cotroceni este ceea ce cauta si isi doreste. Asta ar insemna o rupere a coalitiei de guvernare, caci Dragnea are si el orgoliile lui si nu ar accepta. Nu cred in povestile cu ne vom consulta impreuna si o sa stabilim eventual un candidat comun. Chiar daca Liviu Dragnea nu ar putea candida, si nu ar fi exclus, ma gandesc ca nu ar sta cu mainile in san si ar fi de acord ca cel mai mare partid sa nu aiba propriul candidat. Atunci, scandalul in PSD ar fi mare cat Carpatii.
Ca steagul salvamarilor
Calin Popescu Tariceanu nu poate fi obligat sa-si insuseasca doctrina PSD. Si nici nu ar avea cum sa o inghita pe nemestecate, atat timp cat reprezinta o formatiune de sorginte liberala, atat timp cat, de-a lungul vremii, a atacat partidul lui Dragnea, indiferent cum se numea. Uneori, chiar brat la brat cu Traian Basescu. Ca apoi, dintr-o data, un amor nebun? Cine si de ce ar crede-o? Tariceanu, evident, gaseste repede explicatii pentru parteneriatul cu PSD, de genul luptam impreuna impotriva statului paralel. Foarte frumos, foarte bine, dar niciodata nu o sa il auzim spunand ca desprinderea de PNL l-a cam lasat in vant, fluturand ca steagul salvamarilor.
Ce usor se pierde tot
Numarul deputatilor si senatorilor ALDE constituie un punct de sprijin pentru PSD, fara discutie. In lipsa lor, partidul lui Dragnea ar pierde majoritatea. Dar aceasta se poate pierde si daca gruparea disidenta a Gabrielei Firea s-a rupe de partid. Probabil ca Liviu Dragnea si greii din PSD au suficiente resurse si modalitati de depasire a cotei de avarie. Daca Tariceanu va diviza coalitia de guvernare, mergand pe un drum pe care nu il declara, desi i se intuieste directia, in mod cert va avea un beneficiu de imagine. Dar nu mai mult de doua saptamani, dupa care se va duce pe panta descendenta. Nu are suficienta forta si nici adepti care sa il propulseze mai departe. Va sfarsi intr-o alianta de compromis, din care nu e sigur ca isi va reveni vreodata. Vorba unui pesedist cu greutate: „daca se rupe de noi, PSD chiar ar pierde majoritatea. Dar Tariceanu va pierde tot”. Tariceanu presedinte? Niciodata.