Protestul magistratilor s-a dovedit a fi o abjectie. M-as fi asteptat sa-i vad pe curajosii care sunt zmei la instanta purtand pancarte cu „Je suis Rarinca”, „Je suis Stan Mustata”, „Je suis Toni Grebla” sau „Je suis Neli Secara”, sustinand, deci, cauze pentru care merita sa mori cu justitia de gat. Sau macar sa scandeze „Vrem bufet cu ciorba de burta”, „Vrem sedinte la piscina” si „Excursii gratuite in Hawaii”. Cu astea din urma, cel putin, ar fi devenit credibili ca au o problema serioasa cu justitia care refuza sa le dea si alte pomeni.
Revolta publica a procurorilor si judecatorilor, de-a valma, n-a depasit stadiul de adunatura de speriati de o Ordonanta care reglementeaza ierarhii si reguli profesionale. Si chiar sociale, caci or fi magistratii egali intre ei, dar nu mai egali decat restul cetatenilor.
De-a oarba si de-a surda
Nimeni dintre cei care au protestat nu a avut taria sa iasa in fata si sa declare in fata camerelor ca, in semn de profunda nemultumire fata de Ordonanta 7/2019, refuza sa-si mai ia salariul. Ca nu vrea sa se mai lase platit de un sistem care il loveste la independenta profesionala. Ca nu e de acord ca pentru un rechizitoriu pe an, unul singur, statul sa ii acorde sporuri profesionale. Ca ar vrea sa execute doar jumatate din concediu, in speranta ca va mai rezolva o jumatate de dosar. Niciunul nu a avut curajul sa ceara propria cercetare disciplinara pentru ca a nesocotit legea care prevede ca magistratilor le este interzis sa faca greva. Toti s-au ascuns in spatele unei formule de toata jena, ca nu fac greva, ci doar isi suspenda activitatea. In schimb, sunt convins ca daca pompierii ar declara ca isi suspenda activitatea la incendii si sting doar focurile de tabara, ar iesi un scandal monstru si actiunea lor ar fi declarata ilegala.
S-a sarit calul
Magistratii ori nu stiu ori fac pe prostii, incercand sa prosteasca mai departe, pe cei nestiutori. Legea aia nu e buna, ordonanta aia nu ii reprezinta, trebuie modificata sau, de la cap la coada, trebuie sa arate altfel. Dupa placul lor, evident.
Si unii si altii ignora insa ca nu au niciun drept sa deschida gura la capitolul asta. Nu procurorii si judecatorii fac legile si ordonantele, ci Parlamentul sau guvernul. Unica lor datorie este sa le respecte in integralitate si sa le aplice intocmai, nu din loc sau cand au chef. Independenta asta pe care si-o aroga nu are legatura cu starea de normalitate a justitiei, ci cu statul de drept al lui Iohannis. Un stat din ce in ce mai nervos ca este pus la punct si i se stopeaza abuzurile. Un stat care, sustinut de o opozitie furibunda si de protestele de strada, se teme ca de moarte sa nu isi piarda puterea discretionara. Si, apropo, l-a vazut cineva pe Iohannis luand pozitie fata de greva magistratilor? Condamnand-o sau spunand ca, atat timp cat procurorii si judecatorii incalca o lege, acestia nu trebuie sa mai aiba pretentia ca cetatenii sa respecte obligatiile ce decurg din restul de legi?
Fan Club „Raluca Pruna”
Ordonanta data de guvern nu prevede ca independenta procurorilor – mi s-a acrit de prostia asta – se va concretiza pe malul stang al Canalului Bucuresti-Dunare, unde magistratii isi pot face republica lor. Actul normativ reglementeaza, tot ca masura de independenta, libertatea de accede in functii superioare, conform cu vechimea ceruta de importanta postului. Sa se termine cu delegarile si smecheriile de culise prin care fata lui tata, strecurata pe scara de serviciu, sa revendice vreun post nemeritat, de parca ar avea dreptul la el in virtutea unei pretinse gene profesionale: mama presedinte de Curte de Apel, tata procuror-sef la un Parchet de Tribunal, unchiul sef de barou, matusa grefier sef mai stiu eu pe unde, iar fratele prieten cu Monica Macovei sau director al Fan Club „Raluca Pruna”.
Cat le poate pielea
Ordonanta conceputa de Tudorel Toader simplifica mult lucrurile, asigurand procurorilor o independenta deplina. Oricine poate ocupa o functie ravnita, nimeni nu ingradeste accesul candidatului la ea. Numai ca, pentru a ajunge mai sus, e nevoie de examene. Pui mana pe carte, inveti si te prezinti la concurs. Smecheriile gen Codruta Kovesi – o fi singura? – care forteaza obtinerea gradului profesional de procuror de Inalta Curte, cand ea este doar procuror de Tribunal, nu-si mai gasesc locul. E unul dintre motivele pentru care procurorii vor simti mereu imboldul sa iasa in strada, ingroziti ca sistemul lor se naruie. Republica lor autonoma nu-si mai gaseste locul in statul de drept al lui Iohannis, la randul lui ingrozit ca, fara procurori si judecatori constiinciosi in slugarnicie, isi pierde puterea. De aici, in mod cert, si nervozitatea strazii care protesteaza si condamna initiativa guvernului. Aceeasi strada sustinuta de televiziuni vandute si de ziare cu epoleti. Dar si de opozitia care, in lipsa de procupari serioase si de perspective, inca mai crede ca Iohannis sau Ciolos au talent de conducatori. De parca nu s-ar fi convins cat le poate pielea.