Incep sa ma uit cam lung la ministrul Justitiei. Mi se pare ca nu mai este ce am vazut cu vreme in urma. De la omul taios, dar cu eleganta si stil, a ajuns cam moale. Cam prea moale pentru vremurile astea, cand nu poti conduce decat daca ai sabia bine ascutita.
Se cam smiorcaie, desi nu asta nu e rolul lui. Se plange ca Augustin Lazar, Procurorul-General, nu l-a instiintat ca a prelungit mandatul lui Horodniceanu la DIICOT. Taman acum, cand plangerea penala depusa de Orban a ajuns acolo. Nu era de asteptat? Lazar face parte din acelasi clan cu procurorii anticoruptie pastoriti de Kovesi, pe care ii apara din toate puterile. Niciodata gasca veche nu isi va face catrasufele si va pleca decent, fara zgomot. Domnul Tudorel Toader se lamenteaza ca la ONU, DNA a prezentat un raport facut mai mult asa decat asa. Atrage atentia, prin presa, ca achitarile pe banda rulanta incasate de DNA nu sunt fake news, sunt date reale. La fel, si dosarele inchise prin prescrierea faptelor. Numai daca se iau in calcul achitarile din ultima vreme, cu nume sonore, ca Ponta, Sova, judecatoarea Barsan & Co., Tariceanu si altii si ar fi un motiv serios sa declanseze ori un control, ori sa faca o conferinta de presa serioasa, fara lectii de Drept Constitutional. S-a intamplat asa ceva? Eu nu am auzit. Ministrul Tudorel Toader pare ca nu intelege ca impotriva unei caracatite cu o mie de tentacule nu iesi la atac cu trei randuri strecurate in presa. Smiorcaiala asta, ca nu stiu cum sa-i spun altfel, o sa fie speculata la timpul ei, caci tabara adversa nu e proasta. Are doar momente de ticalosie si parsivenie, dar din ce in ce mai dese. Iti mai aduci aminte, domnule ministru, cand trebuia sa te pronunti prima data cu privire la destituirea lui Lazar si Kovesi? Ai spus ca nu e oportun. Asta e, greselile trecutului se razbuna pe prezent intotdeauna.