Sfantul Cuvios Isidor Pelusiotul, nascut in anul 360, care s-a nevoit in Egipt, era ruda cu Teofil , arhiepiscopul Alexandriei si cu Sfantul Chiril al Alexandriei.
Viata monahiceasca a inceput-o de tanar, in muntele Pelusion, in vremea imparatului Teodosie cel Mic, ducand un trai de sfant si fiind foarte intelept.
De la Cuviosul Isidor Pelusiotul ne-au ramas multe cuvinte folositoare. Una dintre cele mai celebre ziceri ale sale o gasim in Patericul egiptean: “Viata fara cuvant e mai buna decat cuvantul fara viata. Caci ea si tacand e folositoare; cuvantul si strigand supara. Daca se intalnesc cuvantul si viata, desavarsesc un simbol al intregii filosofii”.
Sfantul mai invata ca omul cel bogat se cuvine sa nu se mandreasca pentru lucrurile sale bune, ci mai degraba pe cele smerite sa le socoteasca pentru sine. „De este in cineva gand smerit, faptele bune ale aceluia se fac mai luminoase, iar de nu este cu gandul smerit, apoi si faptele bune cele luminoase, se intuneca si cele mari se micsoreaza. Drept aceea, de voieste cineva sa-si arate faptele sale bune, sa nu le socoteasca mari, caci atunci mari se vor afla”.
Sfantul Cuvios Isidor Pelusiotul a trecut la Domnul intre anii 435 si 440, fiind admirat si cinstit ca sfant inca din timpul vietii sale.