Din punct de vedere moral, Klaus Iohannis și-a încetat existența de președinte al României în clipa în care a încălcat pentru prima dată Constituția. Chiar dacă nu a fost suspendat, asta nu înseamnă că ar mai fi avut dreptul să se pronunțe în materie de constituționalitate. A dovedit cu prisosință că nu are nicio jenă în a tăvăli în picioare legea fundamentală a țării, transformând-o într-o anexă neînsemnată a Cotrocenilor. Dar asta nu l-a împiedicat niciodată să vorbească despre statul de drept. Ce dacă acesta se bazează pe supremaţia Constituţiei şi garantează siguranţa şi drepturile constituţionale ale cetăţenilor săi? Asta e doar în discursurile lui sforăitoare.
Despre ce stat de drept mai este vorba atunci când președintele se amestecă în probleme ce țin de viața internă și organizarea partidelor? Ce fel de stat de drept este acela în care președintele instigă la revoltă împotriva guvernului? Ce fel de președinte este Iohannis atunci când își face campanie electorală pe banii statului, profitând de funcția și de avantajele pe care le are?
Cine scoate banii?
Din momentul în care și-a anunțat intenția de a candida pentru al doilea mandat, Klaus Iohannis ar fi trebuit să se autosuspende – moral, evident – din funcția pe care o deține. Devenea candidatul PNL, iar partidul trebuia să îi organizeze întreaga infrastructură a campaniei. Deplasările trebuia făcute cu mașinile puse la dispoziție de partid, nu cu cele ale SPP, deloc puține, plătite de statul român. Panourile publicitare cu care a împânzit aproape toată țara, în valoare de sute de mii de euro, trebuia achitate ori de el, personal, ori de partidul care l-a propus pentru funcția de președinte. Până acum, niciunul nu a spus de unde provin banii. Ceilalți candidați merg cu autoturismele lor, doar câțiva cu o mică escortă SPP, numai Iohannis cară după el ditamai coloana de paznici plătiți de toți, inclusiv de cei care nu-l agreează. Deplasările cu avioane particulare închiriate, câtuși de puțin ieftine, sunt suportate de cine? De PNL, administrația prezidențială sau de el personal? Al cui candidat este, de fapt, Klaus Iohannis? Al PNL, al administrației prezidențiale sau s-a propus singur, dar plătesc alții?
Un truc de 28 miliarde de euro
Ce fel de președinte este, de fapt, Iohannis? Unul care se amestecă în treburile justiției așa cum nu a făcut-o niciunul până acum? Un președinte care cere desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, deși aceasta a fost constituită la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu magistrați propuși și aleși de același Consiliu, se numește că este un președinte care nu există. Și asta pentru că îi interzice legea fundamentală a țării să-și bage nasul în treburile justiției, iar când o face este echivalent cu recunoașterea faptului că nu mai e președinte.
De ce îi frige buza lui Iohannis să desființeze Secția? Pentru că în vizorul acesteia pot intra, dacă nu au intrat deja, procurorii care i-au curățat și clătit existența de fost primar al Sibiului și s-ar redeschide o sumedenie de dosare. Dar sigur vor fi luați la ochii și judecătorii care s-au pronunțat și în dosarul referitor la retrocedarea în favoarea Forumului Democrat al Germanilor din România a sute de imobile, provocând statului daune de aproape 18 miliarde de euro. Trucul de atunci, cu un Iohannis primar și tot Iohannis președintele al Forumului, a rămas necertat până astăzi.
Mandatar la grătarul cu mici
Abia acum Iohannis recunoaște sforile trase pentru ca Laura Codruța Kovesi să ajungă în funcția de procuror-general al Parchetului European. Refuzul draconic de a o demite din postul de șef al DNA și ridiculizarea deciziilor Curții Constituționale în acest sens nu au fost decât preambulul unui joc politic semnalat de presă încă de atunci. Un joc făcut în favoarea altor puteri, mai puțin a României. Iar un președinte care lucrează în interesul altora, nu al propriei țări, nu-și mai merită nici postul, nici titulatura. Nu este singura lovitură dată de Iohannis Constituției. Acum, sub pretextul campaniei electorale, e băgat până peste cap în manipularea PNL pentru a-și face guvernul. Nu a fost de ajuns amestecul de nepermis în promovarea moțiunii de cenzură.
Un președinte care declară public că își dorește ca moțiunea să treacă nu se mai numește președinte. Poate fi orice, de la mandatar la grătarul cu mici și până la dog sitter pe la vreo curte europeană, dar nu președinte. Un președinte care ține morțiș să construiască partidului din care face parte un guvern anume se numește oricum, dar nu președinte. Ce dacă legiferează Constituția că președintele doar desemnează premierul, mai departe fiind treaba acestuia cum își face guvernul? Nu, Iohannis vrea o singură formulă de guvernare, cu oameni aleși de el, pe care să-i poată suci și manevra după cum îi dictează interesele. Iar asta arată inclusiv că Ludovic Orban nu va fi premier, ci doar un lacheu al cărui singur rol este să se facă preș la picioarele stăpânului, ca acesta să calce pe moale când ia țara la șuturi. Poate că Iohannis va câștiga alegerile, dar mă îndoiesc că va fi vreodată președinte.