Ignorat timp de aproape trei decenii de elita politica decembrista (si nu numai), ultimul rege al Romaniei stoarce astazi mare de lacrimi de la ”vladicile” republicane ale tarii.
Alungat de comunisti si rusi din tara, in 1948, Mihai I a fost interzis si in Romania postdecembrista. Si asta chiar din anul de inceput, 1990, cand Ion Iliescu si sleahta lui i-au interzis fostului rege sa vina in Romania devenita intre timp republicana si democrata. Decizie salutata de altfel de multi romani si valabila, cu exceptia scurtului episod din 1992, timp de un deceniu. In anii 2000 Iliescu & Comp., s-au linistit, asta pentru ca regele ajunse la 80 de ani si nu mai prezenta un pericol, motiv pentru care l-au si lasat sa vina dupa bunul sau plac in tara. Nu inainte de a-l pune sub atenta supraveghere a printului de mucava numit Radu Duda, dar asta e o alta poveste. Cert este ca absolut nimeni nu a fost interesat, timp de 27 de ani, sa-i puna pe romani la curent cu adevaratul capitol regal inscris in istoria noastra. Cu bune si cu rele, asa cum era normal. Manualele de istorie – care oricum sunt o rusine – au rezumat totul in cateva fraze legate de intoarcerea armelor impotriva nemtilor in 1944. In rest, povestea celor patru regi ai Romaniei (Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea si Mihai I) pluteste intr-o mare ceata, mai ales in mintile tinere. Bun si asa, mergem pe varianta ca ne-am nascut republicani sadea si nu ne intereseaza decat viitorul, dar atunci cum se explica marea jale nationala marea arborata astazi. Cand pesedistii care nu demult alergau cu parul dupa Mihai I mai au putin si-si rup camasile de pe ei (cu conditia ca evenimentul sa se produca in prime-time) de durere ca si-au pierdut regele. Regele lor de republicani, ar putea spune cineva mai slobod la gura si imun la doliul national declarat oficial. Cum isonul fariseismului politic este tinut si de televiziuni care au batut cuie in talpa ultimului nostru suveran ori de cate au avut ocazia, putem spune ca regele Mihai este ingropat intr-un imens val de ipocrizie inainte de a ajunge in mormant. Unde e greu de crezut ca-si va gasi cu adevarat linistea din moment ce la capataiul sau va lacrima, indecent de fals, Radu Duda.