Dan Andronic, omul lui Basescu, a fost audiat la Comisia parlamentara de ancheta in legatura cu posibila fraudare a alegerilor prezidentiale din 2009. In legatura cu onorata adunare din casa lui Gabriel Oprea, de principiu venita la un chef pentru sarbatorirea lui Neculai Ontanu, dupa Oprea, stransa intr-o celula de criza intr-un moment de criza, dupa Andronic. Cel mai probabil, criza unei sarbatori care nu a mai avut loc caci, spune Andronic, nu s-a mancat si nu s-a baut vreun sprit. Sau n-o fi prins el, si mai probabil.
Uns cu toate alifiile, caci nu e vreun prost, ci un cetatean care are si el, acolo, un oarece exercitiu al manevrarii cuvintelor si opiniilor, Andronic a simtit repede unde este loc de intors. Si a mai simtit si ca nu are rost sa-si complice existenta cu declaratii teribile, preferand formulele inocente nu stiu, nu cred, nu am dovezi, nu mai tin minte.
Cenaclu literar de ancheta
Audierea a devenit destul de repede o sezatoare literara. Ca si cea din casa lui Oprea, caci acolo nu s-au pus la cale fraude, ci lumea s-a adunat sa vorbeasca vorbe si sa cuvanteze cuvinte.
Sigur ca mai toti cei prezenti, Coldea, Maior, Kovesi si Dancu au spus cate ceva, caci nu era o intalnire intre surdo-muti, dar el, Andronic, fie a retinut numai lucruri neesentiale, fie nu a auzit conversatiile sau, in cel mai bun caz, a prins doar inceputul. Aveau cei prezenti posibilitatea si parghiile necesare pentru a manevra rezultatul voturilor, a intrebat Comisia? Da, puteau sa aiba, dar el nu detine nicio dovada ca aceasta s-a si intamplat.
Smecheria lui Andronic
Era o atmosfera tensionata, spune acelasi Andronic, toti primeau telefoane, dar ieseau din incapere pentru a-si continua conversatiile. Rezulta, simplu, ca tensiunea a fost generata de faptul ca el nu mai auzea mare lucru si, ca atare, nu avea ce sa mai retina pentru un articol bomba, peste aproape opt ani. Acum, dupa atat amar de vreme, cu atat mai putin isi aduce aminte ce vorbeau, despre cine si cu cine. Tensiune mai putea fi si din cauza faptului ca niciunul nu avea incredere in ceilalti, toti iesind din camera ca sa-si termine convorbirea telefonica. Atata spirit de echipa chiar ca te lasa mut! Frumos a fost si cand senatorul Fenechiu a intrebat: „discutiile au fost pur contemplative si analitice sau in cursul lor apareau si actiuni pentru a inclina balanta?”. Smecheria lui Andronic: „Nu am niciun element ca au existat actiuni care sa puna la cale modificarea rezultatului sau fraudarea alegerilor”. Bravo! Aplauze! Si cu prima intrebare cum ramane?
Si-a promovat brandul
Modelul acesta de raspuns, cu variante tupeiste sau nevinovate, a fost aplicat si la intrebarile care puteau fi cat de cat relevante. Astfel, omul lui Basescu raspundea numai la ce avea el chef si in forma dorita de el. Cand Comisia punea degetul pe rana, el anihila totul cu raspunsuri de genul „nu pot sa spun mai mult pentru ca imi deconspir sursa de informatii”. Sau „nu pot sa va raspund pentru ca informatiile vor fi cuprinse intr-un articol pe care urmeaza sa-l public in ziarul pe care-l conduc”. Vorba aceluiasi Fenechiu: „daca vrem sa aflam ceva trebuie sa comandam o ancheta la ziar si rezolvam treaba”. Desi i s-a pus in vedere ca se afla in fata unei comisii de ancheta si, conform regulamentului acesteia, are obligatia de a raspunde la toate intrebarile si de a pune la dispozitie informatiile necesare, Andronic nu a parut fi strabatut de vreun fior de colaborare onesta si concreta. Cu ceva timp in urma, nu mult, se impauna in ziarul lui ca sunt o multime de elemente necunoscute pe care la va face publice daca va fi invitat la Comisia parlamentara si audiat. A fost si invitat, si audiat. Si? Ce s-a aflat? S-a aflat ca nimic. Sau poate doar faptul ca, la 6 decembrie 2009, cand cu alegerile prezidentiale, Gabriel Oprea a dat o petrecere pentru a aniversa sapte ani si cinci luni pana cand Parlamentul va lua teapa cu audierea lui Dan Andronic. O audiere prin care Andronic – hai sa fim realisti – si-a intarit brandul cu acelasi nume.