Drepturile omului duse la extrem de CEDO au pus România într-o situație imposibilă. Fără recurs compensatoriu, țara noastră va fi obligată de organismul european să plătească fiecărui deținut câte 10 euro pentru fiecare zi petrecută în închisoare, stimulându-i pe infractori să recidiveze pentru a câștiga bani.
Numărul de dosare ale pușcăriașilor români a reușit să blocheze, aproape, activitatea Curții Europene a Drepturilor Omului. Încurajați de victoriile pe bandă rulantă obținute de toți deținuții, tot mai mulți condamnați din România dau în judecată statul la CEDO. Mai mult, aceștia au început să depună cereri la Adminsitrația Națională a Penitenciarelor pentru a fi mutați în închisorile care nu respectă standardele de condiții umane, tocmai pentru a obține bani frumoși din această afacere. Anularea recursului compensatoriu ar reprezinta o soluție, însă doar dacă ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, ar reuși să negocieze cu reprezentanții CEDO o amânare a îmbunătățirii condițiilor de detenție din penitenciare, ceea ce este puțin probabil, ne spune Augustin Zegrean, fostul președinte al Curții Constituționale. ”Recursul compensatoriu a fost dat pentru a reduce numărul de condamnări ale CEDO pentru condițiile grele din pușcărie, pe care le primim în continuare, și care costă statul român sute de mii de euro. Unora li s-a acceptat chiar plângerea de tortură pentru felul în care au fost ținuți în pușcărie. Au fost deținuți de la penitenciarul Arad care au dat statul român în judecată pe motiv că venea miros de la groapa de gunoi a orașului și au câștigat. Am fost la un pas atunci să se adopte o hotărâre prin care să fim obligați ca fiecărui deținut care a fost cazat în condiții grele să i se dea despăgubiri de 10 euro pe zi, cum a fost cazul Italiei, care a trebuit să plătească opt euro pe zi, ajungându-se la sume foarte mari. Același lucru îl riscăm și acum”, ne-a declarat Augustin Zegrean, fostul președinte al Curții Constituționale.
”Ar fi trebuit să se dea amnistie”
Efectele secundare ale recursului compensatoriu nu au fost luate în calcul de legiuitori la momentul respectiv, susține Augustin Zegrean. ”Faptul că au ieșit și violatori și criminali a fost cumva inevitabil. S-a vrut inițial să se pună această condiție, ca anumite fapte să nu intre în recursul compensatoriu, dar ar fi însemnat discriminare și nu s-a putut. Mai bine se dădea amnistie generală doar pentru fapte cu un grad scăzut de pericol public și atunci era mai ușor. Acum e o întreagă nebunie. Deținuții au ajuns să facă orice ca să fie mutați în închisorile cu condiții grele pentru a da statul român în judecată. De exemplu, cumpără fapte, află de o infracțiune comisă în zona în care există închisori necorespunzătoare și căreia nu i s-a descoperit făptuitorul și declară că au comis-o ei, pentru a fi mutați acolo. Și ajung ca, stând în închisoare, să câștige mai mulți bani decât ar fi câștigat afară. Culmea este că, dacă faci o plângere la CEDO de exemplu că ai fost victima unui accident, primești mult mai puțini bani decât dacă ai fi stat în închisoare în condiții degradante”, ne-a mai precizat fostul președinte al Curții Constituționale, Augustin Zegrean.