Ne apuca brusc patriotismul cand buna parte a lumii civilizate se uita chioras la noi sau da cu tara de toti peretii. Ne trateaza, unii cu dispret, altii cu intelegerea pe care i-o acorzi unui tulburat mintal, de teama sa nu se enerveze. Am ramas mofluzi in mijlocul drumului si cumparam la preturi de trei, cinci sau opt ori mai mari ceea ce produceam singuri si am vandut altora. Acum, doar ne laudam ca am avut siderurgie, industrie chimica sau constructoare de masini, textile si covoare, industrie de subansamble sau electronica. Din toate, si lista nu se rezuma doar la astea, am ramas cu nimic.
Am vandut tot, am privatizat fara cap, ne-am lacomit la pretul subevaluat al muncii noastre si, de pus la loc, nu am mai pus nimic. Nu mai aveam nici cum, nici cu cine. Orasele monoindustriale au ajuns colonii de someri, iar lumea si-a cautat scaparea pe alte meleaguri. Nu cred sa mai existe cineva care sa-si traga cu atata talent tara de sub picioare.
De unde mai mult respect?
Pentru tot jaful petrecut in Romania ultimilor 28 de ani nu exista vinovati. Nici macar unul singur. Faptele, ori sau sau prescris ori nu mai sunt prevazute de legea penala. 28 de ani in care SRI a dormit linistit, fara a avea temeri ca, in scurt timp, vom ajunge sa nu avem dupa ce bea apa. In 28 de ani, niciun procuror nu a avut curiozitatea sa cerceteze, bunaoara, cum s-a facut privatizarea ARO Campulung sau cum s-a „topit” Idustria Sarmei Campia Turzii din economia romaneasca. In 28 de ani, peste 1.250 de intreprinderi au disparut de parca nici nu ar fi existat.
Si nu e vorba de fabrici de dopuri sau ateliere manuale de confectionat papuci din cauciuc. Unele aveau peste 10.000 de angajati, iar cele mai mici macar 1.000. De saracirea lor fortata iar nu se face nimeni vinovat. La cat suntem de nepricopsiti, de ce ne-ar trata altii cu mai mult respect?
Ba pe-a ma-tii!
Acum, fostul presedinte Traian Basescu si ex-premierul Adrian Nastase dezgroapa securea razboiului si isi aduc cele mai grave acuzatii. Niciunul nu spune da, domnule, aici am gresit sau aici ai dreptate. Fiecare adopta o strategie ieftina si gretoasa, „io, ma, da’ de tine de ce nu zici?”, incercand ba sa-si stearga urmele, ba sa expedieze subiectul in derizoriu. Privatizarea combinatului ala s-a facut la interventia premierului britanic Tony Blair, zice Basescu, cand prim-ministru erai tu, Adrian Nastase, dar si ALRO Slatina a fost nenorocita pe vremea ta, Basescule, raspunde celalalt. Ai stat cu bancherii la masa si ai negociat vanzarea bancilor, Nastase, ai vandut OMV Petrom, spune Basescu. Aha, dar cu angajamentul tau din partea guvernului Radu Vasile, la privatizarea celor 63 de mari societati romanesti, cum ramane, nu cedeaza nici Nastase? De ce nu spui cum a fost cu Bechtel, Nastase, sare la cap Basescu? Da’ de ce nu spui tu cum a fost cu Faur SA, cu Romvag, cu Antibiotice Iasi sau cu Timpuri Noi Bucuresti, vine Nastase cu replica? Norocul lor ca infractiunea de „ba pe-a ma-tii” nu e prevazuta in Codul penal. Si nici fapta de a ne trage singuri tara de sub picioare.
S-a saturat de Romania
Nu e singurul loc in care excelam. Un site specializat in problemele justitiei publica o stire care te loveste in moalele capului. In dosarul Anei Maria Patru, fosta sefa a Autoritatii Electorale Permanente, procurorul Onea de la DNA Ploiesti a trimis-o pe aceasta in judecata pe baza unor interceptari care, in realitate, sunt inregistrari ale convorbirilor dintre doi soferi de tir. N-au nicio legatura cu dosarul, dar nici Onea nu avea altceva la indemana, asa ca a pus ce a gasit. Este genul de justitie pe care o apara Kovesi, Augustin Lazar si Klaus Iohannis.
In schimb, afara, Tudorel Toader este prezentat ca dusmanul statului de drept, pe care-l loveste la suprematia legii. Sabin Gherman, exponent al antiromanismului, nu s-a plictisit de manifestul „M-am saturat de Romania”. Acum vrea razboi deschis cu politicienii, sa iasa lumea si sa le asedieze locuintele, ca sa simta si ei ce este razboiul, ca nu merge cu vorba buna si negocierea. Tampenia are cautare in UE, daca e bine impachetata si promovata. Ne ajuta la ceva sau doar e o alta forma de a ne trage tara de sub picioare?
In anul Centenarului
La referendum, ne-am facut-o cu mana noastra. Si ne-o vom face in continuare, caci deja a inceput propaganda feroce pentru adoptarea parteneriatului civil, varianta de fuga pentru casatoriile intre persoanele de acelasi sex. Adoptiile de copii de catre cuplurile astea va urma in scurt timp, caci cine a gandit lucrurile nu le lasa neterminate la jumatate. Mergem mai departe. 40% din suprafata arabila a tarii are alti proprietari decat cei romani. Acum, ne miram cum de a fost posibil asa ceva? A fost, pentru ca noi am dat legile care sa permita asta. Si, ca tacamul sa fie complet, se trezesc intelectuali care semneaza „Declaratia romano-maghiara in anul Centenarului”, prin care cer autonomie culturala si teritoriala pentru maghiari. „In anul Centenarului”, e clar? Ca sa ne invatam minte. Nu ne tragem tara de sub picioare, o calcam pur si simplu. E mai usor asa.