Premierul României traversează cel mai absurd moment din existența lui politică de până în prezent. Trebuie să adune suficient de mulți senatori și deputați pentru a forma cvorum în Parlament. Nu asta e problema, ci faptul că trebuie să obțină respingerea guvernului. Are nevoie de un cvorum care să-i acorde un vot negativ. Unde s-a mai văzut așa ceva? Nicăieri, exceptând „România normală” a lui Iohannis. Iar „România normală”, alături de „România educată”, constituie proiectul de țară al președintelui Iohannis. Basme de Ispirescu pentru spălarea minții naivilor care cred că Iohannis înseamnă România. Dacă ținem seama de faptul că anomaliile de care ne izbim în aceste zile fac parte din aceeași „Românie normală”, este explicabil de ce Ludovic Orban nu mai are nicio logică, bătând câmpii cu frenezie.
Firesc ar fi fost ca, după moțiunea de cenzură prin care a fost demis, Orban să-și adune guvernul și să plece acasă. Nu s-a întâmplat așa, pentru că planul lui Klaus Iohannis prevedea altceva, respectiv forțarea alegerilor anticipate. Iar asta nu a fost o idee de ultim moment, ci a fost gândită cu mult timp. În mod evident, împotriva prevederilor Constituției și cu complicitatea nemijlocită a PNL și USR.
Primul pas
Până și un student în anul doi la Drept poate explica, lejer, că președintele României trebuie să desemneze un candidat pentru funcţia de prim-ministru, la propunerea majorității. PSD și Pro România au venit cu lecțiile făcute, dar recomandarea lor nu a fost pe placul lui Iohannis. Nici nu avea cum, din moment ce intențiile acestuia erau de a propune același premier demis. Scopul nu era greu de intuit, căci președintele avea nevoie de un om care să fie respins la votul din Parlament. Și cine putea fi mai nimerit pentru poziția asta decât Ludovic Orban?
Doar prin neacceptarea acestuia și a guvernului lui se mai putea face un pas spre anticipate. Iar acum, bătălia liderului PNL se dă tocmai pentru propria respingere. Ca la casa de nebuni.
Tropăind prin Constituție
De aici, greșelile și abuzurile s-au ținut lanț. Câțiva constituționaliști pro Iohannis susțin că acesta e liber sa ia orice decizie vrea. Singura sa obligație constituțională este să nu excludă de la consultări niciun partid parlamentar. De asemenea, președintele mai poate decide, din diverse rațiuni, să desemneze premierul de la alt partid, nu neapărat de la cel care s-a clasat pe primul loc. Dar niciunul dintre ei nu definește sintagma „diverse rațiuni”. Pare mai mult o explicație de amăgit mulțimea ce cască gura la acest bâlci. Poate însemna orice, că nu-i dă voie nevasta, că îi miroase gura sau că nu-și face nod dublu la cravată, fapt ce dăunează imaginii României. Dacă opuneti, însă, opiniilor lor alte interpretări constituționale, veți vedea că sunt lucruri pe care PNL se ferește să le spună pe nume. Astfel, chiar dacă admitem că președintele poate desemna pe oricine pentru a forma guvernul, nu scrie nicăieri că are dreptul de a numi un premier cu scopul de a fi demis. E clar? Mai mult, nu poate fi numit premier cel care tocmai a fost demis de o majoritate parlamentară. În caz contrar, gestului demiterii i se răpește valoarea, simbolul și efectul.
Aveți-vă ca frații!
În ceea ce privește componența noului guvern, deciziile Curții Constituționale arată limpede și ferm că premierul are obligația de a înlocui toți miniștrii care nu au obținut avizul favorabil după audierea lor de către comisiile de specialitate din Parlament. 14 candidați nu au acest aviz, dar de acest aspect Orban și echipa de zgomote nu mai țin cont. Așa se explică aberația declarației lui, că vrea miniștrii cu aviz favorabil, ca apoi să nu primească votul de încredere. Scopul lui Iohannis este tot mai evident, indiferent de câte ori și în ce fel încalcă prevederile constituționale.
Bineînțeles că nu are curajul să iasă la declarații sincere și să recunoască mârșăviile de care nu are cum să fie străin. Are grijă însă să-și scoată la înaintare gornistul căcăcios, Rareș Bogdan, care dă vina pe social-democrați că târăsc țara într-o criză politică. Ce se citește dincolo de vorbele lui ruginite? Că, pentru a fi bine și liniște în țară, Iohannis ar vrea ca social-democrații să lase ciocu’ mic și să fie de acord cu PNL. Iar Orban, fugărit pe coclaurii politici de propriul tupeu și nepriceperea-i evidentă, ar vrea ca toate partidele să fie prezente în Parlament pentru a-i asigura lui cvorum, dar să voteze împotriva guvernului. Mă întreb, băiețașul ăsta unde o fi învățat că Opoziția trebuie să fie de acord cu Puterea?