In campania din 2014, Klaus Iohannis a pornit la drum cu un pachet de 18 promisiuni de care ar fi trebuit sa se tina imediat ce facea primul pas in curtea Cotroceniului. Am rezerve ca si le-ar mai aduce aminte lumea. De asemena, am rezerve si ca alegatorii din strainatate stiu cum si de ce l-au votat. Nu cred ca vreun spalator auto din vreun service londonez sau un culegator de capsuni sa fi inteles ce este politica de capital sau care ar fi avantajele aderarii la moneda euro, visul prezidential. Noroc cu calculatoarele care si-au fugarit cifrele pe ecran, ca la pacanele, pana cand Iohannis a iesit castigator.
Cu mici exceptii, foarte mici, promisiunile s-au dovedit a fi o insiruire de utopii. Altele, niste minciuni numai bune de tulburat mintile naivilor.
Guvernul penalilor
Stilul lui Iohannis de a nu-si preciza ferm pozitia si de a-si contrazice propriile afirmatii face parte, acum, din strategia deocheata a unei vizite pe care unii o considera de o importanta maxima. Imi vine sa rad, caci excursia cuplului prezidential in Peninsula a fost doar prilejul de a oferi spectacolul lamentabil al unor gafe inegalabile. Si de neiertat. Spun strategie deocheata pentru ca nu gasesc alta sintagma prin care sa ilustrez bazaconiile rostite la intalnirea cu reprezentantii Confederatiei patronatelor italiene si cu romanii traitori in Italia. Orice om de afaceri italian care ar dori sa investeasca in Romania, de exemplu, si-ar pune consilierii la treaba sa descopere ce spune presa de aici despre felul in care Iohannis isi vede sau isi apreciaza guvernul. Si atunci va iesi la iveala ca presedintele considera ca guvernul este incompetent. Ca guvernul este lipsit de viziuni financiare, ca se tine de topaieli fiscale si ca nu are bani de pensii si salarii. Ca guvernul este o adunatura de penali, condusa din umbra de un infractor in curs de judecata, dar care mai are la activ inca o condamnare.
Cand spune adevarul?
In Italia, insa, uite cum guvernul e, dintr-o data, foarte bun. Ofera oportunitati de afaceri extraordinare, in special in sectoare precum cel energetic, al productiei industriale sau IT, comert si servicii. Pe deasupra, Romania mai are si o crestere economica sustenabila si ofera politici guvernamentale atractive pentru mediul de afaceri. Pai, cum topaiala fiscala cum ramane? Coalitia PSD-ALDE care a construit guvernul nu mai baga tara in criza, ca pana acum? Cand spune Klaus Iohannis adevarul? Cand afirma ca guvernul, adica o gasca de penali, lucreaza noaptea, ca hotii, ca sa dea o ordonanta sau cand spune ca Romania are un cadru legislativ eficient, institutii puternice si legi stabile si predictibile? Este ca si proiectul lui privind Sanatatea, in care implicarea sa este majora. Dar, daca te uiti mai atent, vezi ca totul se rezuma la o vizita prin Institutul Oncologic din Cluj si la iluminarea in roz a Palatului Cotroceni de Ziua luptei impotriva cancerului la san. O fi mult? O fi putin? Eu cred ca e mult, pentru ca erau multe becuri de aprins.
Bun de scos ochii fraierilor
Sa nu ne mire daca, la urmatoarea campanie, Iohannis va veni si cu alte minciuni in materie de propaganda electorala. La tupeul pe care il are, cred ca nu se va sfii sa spuna ca tot el este si cel care a modificat legile justitiei, redandu-i acesteia independenta. Si, ca sa fie si mai convingator, va folosi un truc ieftin, scotand ochii fraierilor cu faptul ca el le-a promulgat. Asta, fara a scoate un cuvant despre contrele lui, despre plimbarea legilor la Curtea Constitutionala, la Comisia de la Venetia si pe oriunde mai putea trage de timp. Fara a mai vorbi de felul in care Comisia Europeana ne-a tocat existenta cu grija ei fata de statul de drept si de independenta procurorilor, de parca se vorbisera inainte. Bineinteles ca va avea succes cu modificarea legilor justitiei, exista destui care sa-i acorde incredere si sa-l mai voteze o data. Daca ar spune adevarul nu ar mai castiga nimic. Niciodata.