Dupa o perioada cam lunga de timp, in care, pe partiile de schi, a fost ocupat cu problemele tarii, presedintele si-a facut din nou aparitia. Nu stiu cine i-a dus dorul, caci romanii stiu ca Iohannis iese in fata camerelor de filmat doar in doua situatii: cand nu are nimic de spus si cand isi aduce aminte ca nu a mai injurat de multa vreme puterea. Vi se pare ca Iohannis a avut sau are ceva de spus? Ca in politica externa, banal exemplu, are, bunaoara, ceva de spus? La masa europeana sta cuminte pe scaunul lui, fara initiative. Doar aproba ce-i spun aia mari. In conditiile astea poti sa-l acuzi pe Iohannis ca ar face jocurile Germaniei? Nu, pentru ca el este chiar parte din joc.
Asa a fost si cu Europa cu doua viteze, asa a fost si cu relocarea migrantilor. Presedintele nu a facut niciun joc. Nici macar pe al Romaniei nu l-a facut. A fost de acord, a semnat si apoi a iesit la declaratii, unde a spus nimic. Acelasi nimic l-a prezentat apoi si in tara.
Cine pe cine tine de mana?
Sasul mecanic nu poate fi acuzat ca acasa ar face jocul cuiva. Al PNL nu este, pentru ca partidul lui Ludovic Orban nu este in stare sa faca jocuri. Privit in ansamblu, PNL este tot un fel de Iohannis. Asteapta sa i se spuna ce are de facut si el doar executa. Face presedintele jocurile strazii? Nu cred. Strada nu reprezinta nimic. Este o adunatura folosita ca masa de manevra cand de unii, cand de altii. Ba de PNL, ba de USR si cine o mai avea nevoie. Apoi, daca Iohannis ajunge sa faca jocurile unei strazi nervoase si fara autoritate morala, cred ca poate pleca de la Cotroceni intr-o vacanta eterna, fara sa-i fie teama ca ar plange cineva dupa el. Daca ulita face legea sau regula, el ce rost ar mai avea la conducerea tarii? Doar ca sa se compromita? Cine ar avea nevoie de un presedinte compromis?
Atat poate, nu mai mult
Se aude tot mai des ca Iohannis isi face jocurile de campanie. O spun si unii jurnalisti, o spun si niscaiva politicieni neobisnuiti cu prea multa gandire, dar vorbele astea mai scapa si din gura guvernului. „Presedintele Klaus Iohannis a intrat in campanie electorala si isi face jocurile, dand satisfactie opozitiei”. Sau „presedintele respinge orice orice lege facuta de PSD, trimitand-o la Curtea Constitutionala, pentru ca este in campanie si sustinatorii lui ii aproba jocurile”. Sau il incurajeaza. Despre ce vorbim aici? Care jocuri?
A refuza sa conduci tara este un joc? A-ti bate joc de Parlament, ridiculizandu-i activitatea si importanta, inseamna a face niste jocuri? A mentine o permanenta stare de tensiune, a-ti pune pe taraba frustrarile si razboaiele personale cu PSD se numeste ca faci niste jocuri? Hai sa fim seriosi! Iohannis nu este in stare sa faca vreun joc, asta este tot ce poate face. Asa e el.
Mutarea i se da in plic
Deranjul cel mare i-a venit odata cu decizia Curtii Constitutionale de a respinge solicitarea lui de a se constata neconstitutionalitatea legii bugetului. Bineinteles ca s-a spus ca si asta e un joc de-al lui. Nu prea are cum, pentru ca blocarea bugetului loveste si in sustinatorii lui. Iar astia, la un moment dat, s-ar putea sa-i intoarca spatele, satui de fitele astea de copil razgaiat si nebatut la timp. Va retrimite legea la Parlament, desigur, dar are toate sansele sa-i fie returnata fara nicio modificare, dupa care va trebui sa o promulge. Vede cineva vreo logica aici? Daca mizeaza pe faptul ca, scos din sarite pana peste cap, PSD va declansa procedurile de suspendare a lui, se insala amarnic. Partidul lui Liviu Dragnea nu mai musca momelile astea infantile cu scuipatul peste gard, doar-doar va pune mana pe pietre. Nu trebuie decat sa astepte cateva luni, dupa care ii va da lui Iohannis mutarea in plic. Una singura. Dar fatala pentru frustratul de la Cotroceni.
Ca o masea stricata
„Cel mai slab guvern din istoria postdecembrista, un guvern pesedist al imposturii si incompetentei, a creat un buget pe masura sa”. „Faptul ca apar peste noapte initiative precum Ordonanta lacomiei sau, mai nou, intentia disperata a PSD de a pune mana pe rezerva de aur a Romaniei arata ca nici macar PSD nu are incredere ca bugetul lor poate fi realizat si, de aceea, se cauta noi si noi solutii extreme pentru a face rost de bani”. Sunt doar cateva vorbe din declaratia lui Iohannis facuta miercuri. Au legatura cuvintele astea cu functia suprema in stat? Nu mi se pare. Este, mai degraba, declaratia scapata de sub control a unui functionar exagerat de nervos ca i se duce credibilitatea de rapa. Ca nu mai are capacitatea de a genera simpatie in randul sustinatorilor si ca partidele aflate la putere deja il imping cu cotul de la masa, riscand sa-i puna si blidul in cap. Cand afirmi ca guvernul nu e capabil sa conduca si, ca atare, sa plece, nu mai este niciun joc. Este doar disperarea ca te afli la un pas de a fi scuipat ca o masea stricata. Si nu oricum, ci in vazul lumii subtiri de la Bruxelles.