Iesit de la audierile de la Parchet privind evenimentele din decembrie ‘89, carora, dintr-un exces de prostie, multi continua sa le spuna „Revolutia Romana”, Ion Iliescu a fost intrebat de un jurnalist daca se simte vinovat pentru ce s-a intamplat atunci. Raspunsul a fost halucinant, o sfidare crunta la adresa lumii civilizate si a bunului-simt: „Pentru ce?”.
Cei aflati, acum, in preajma varstei de 50 de ani si mai mult stiu bine ce s-a intamplat, au trait, multi dintre ei, evenimentele pe viu. Ceilalti, mai tineri, nu au decat sa-si intrebe parintii pentru a afla adevaruri greu de suportat. Adevaruri pe care Iliescu nu se sfieste sa le denatureze sau sa le nege, numai sa fie in favoarea lui.
Ana Pauker, protectoarea
Peste 1.100 de morti si mai mult de 3.000 de raniti, ponderea detinand-o cei de dupa fuga lui Ceausescu, cand puterea a fost preluata de Ion Iliescu si camarila, nu sunt cifre de natura sa-i spuna ceva acestuia. Se simte cu ceva vinovat? Raspunsul „pentru ce?” denota, dincolo de tupeul grosolan, nu altceva decat acel „nu” pe care a evitat sa-l foloseasca, pentru a nu agita spiritele. Nu va ezita sa invoce teroristii care au tras in oameni, dar care s-a dovedit ca nu au existat, soldatii care au deschis focul unii impotriva altora, ca prostii, oamenii care s-au expus singuri focului, in loc sa stea acasa, desi echipa lui ii chema sa vina si sa apere TVR, dupa cum va invoca si atacuri armate straine din toata lumea, chiar si din partea indienilor cu arcuri si sarbacane. Chiar daca va recunoaste ca a solicitat interventia rusilor, va sustine, calm si vesnic zambitor, ca voia sa ii invite la un pahar de vin si sa depene amintiri din vremea cand studia la Moscova, trimis de Ana Pauker. Ce e asa grav in asta?
Sfanta Fecioara Iliescu
In fond, Iliescu poate spune orice, mai ales ca martorii cei mai importanti din gasca de atunci si, probabil, periculosi pentru el, au murit intre timp. Cei care au ramas, participanti si ei la mascarada zisei Revolutii, in fond o lovitura de stat minutios pregatita, nu au vreun interes sa-l infunde, ca sa nu ajunga sa imparta aceeasi celula. Este si motivul pentru care Iliescu isi permite, cu un tupeu mizerabil, sa persifleze pe oricine la capitolul decembrie 1989. Nici Iohannis nu a avut atat de mult tupeu. Ca ii sfideaza pe liderii coalitei aflate la putere, ca le-a refuzat un premier, ca i-a numit gasca de penali, sunt fapte care vor fi sanctionate, cu certitudine, la urmatoarele alegeri prezidentiale. Tot obraznicie se numeste, desigur, tot inspre tupeu bate. Dar sa pozezi in Fecioara Maria in fata tuturor, cand ai pe constiinta morti si ranitii, mii de victime, este, fara discutie, de un tupeu inimaginabil. Gretos si de neiertat.