Ceea ce duduia Udrea credea ca o sa fie o drama nationala, in direct si in reluare, sa verse natiunea rauri de lacrimi si sa-si sfasie hainele de durere la arestarea ei, a luat, pana la urma, forma unui serial comic, unde ridicolul face casa buna cu aroganta si tuguiatul buzelor.
Povestea ea, pudica, in Parlament, in fata unui auditoriu format nouazeci si ceva la suta din barbati (plus alte milioane care o vedeau la televizor), cat de umilita a fost la intrarea la bulau, cand i s-a confiscat sutienul. Auzi, tu! Sa lasi o femeie fara sutien ziua in arestu’ mare! S-a mai pomenit asa ceva? Desigur, s-ar fi vrut ceva trist si impresionant. Ceva ca un requiem. Nu, nu e bine. Mai degraba Adagio, de Albinoni. Dar nici asta nu ar fi facut fata pretentiilor duduiei, Adagio nu avea jante aurite, iar Albinoni e sub Vuitton. Nu stiu ce ar fi trebuit sa simta cei ce o ascultau si nici pe ce miza ea ca sa-i copleseasca, dar mie deja imi zburda mintea dupa sutien, mai rau ca in pubertate. Apoi, cand a ajuns cu zicerea la controlul corporal amanuntit, la sange, m-au lovit bucuriile de parca traiam in povestile Decameronului. M-au luat de cap gandurile astea barbatesti. Atatea tainite si atatea locuri neexplorate. Ce pacat ca Fiammetta cea zglobie a lui Boccaccio nu s-a nascut la Plescoi si nici nu a fost arestata! Poate ca ii luau si ei sutienul. Ma gandesc, s-o fi purtat sutien pe vremea aia? Acum, Elena vrea sa scrie. A mai avut o sansa, cand procurorii i-au pus in fata un top gros, cinci pixuri si patru carioci. A crezut ca este o invitatie la consacrarea in „Uniunea Turnatorilor”. Cacealma de zile mari, caci oamenii aia voiau doar sa o ajute la planul editorial pentru „72 de zile in catuse”, carte pe care, zice ea, vrea sa o scrie. Intrerup, sutienul ala ma obsedeaza. O sa fie expus la vreun muzeu al inocentei? Ce ar putea sa contina romanul nu stiu. Zbaterea spiritului liber sub dusul la comun, de doua ori pe saptamana? „Statul de drept” inaintea macaroanelor de seara, unde statul drept previne scolioza si tine sanii fermi, inainte? Dialoguri hegeliene cu gardienii despre estetica gratiilor? Habar n-am. Bun, si atunci? Niciun cuvant despre sutien? Papillon a avut ce povesti, batai cu parnaiasii, carcera, trupuri hacuite si aruncate la privata, nebunii simulate, evadari, aventuri. Elena nu a trecut prin asa ceva, ceea ce vaduveste continutul de actiune si savoare. Va fi anost, precum versurile ultimului slagar, „Falava”, lansat de Andra. Opt in portugheza, patru in engleza, inca patru lipsa si doua cuvinte care nu inseamna nimic. Decat „72 de zile in catuse”, mai bine „72 de zile fara sutien”. Ar mai fi o sansa pentru literatura.