Flerul imi spune ca ceea ce Romania a vazut sambata la televizor, dupa terminarea Comitetul Executiv National al PSD, reprezinta doar 10-12 la suta din ceea ce s-a petrecut in sala. Nu am motive sa cred ca iesirile Gabrielei Firea s-au rezumat doar la atat, la un ton artagos, esuat in provincialism, si la acuzatii care nu dovedesc nimic. De asemenea, nu am de ce sa cred ca PSD este intruchiparea democratiei de partid, si ca fiecare este liber sa-si expuna opiniile. Putini sunt liberi si dupa, cei mai multi ajung sa fie liberi de functia detinuta pana sa deschida gura.
Acum s-a dovedit si ca Dragnea nu mai are vana. O fi el dictator, cum se maraie pe la colturi, o fi fost, numai ca si dictatorii au un termen de functionare. Dar liderul PSD pare sa nu-si fi dat seama de asta, afisand o atitudine pe care nimeni nu i-ar fi recunoscut-o in urma cu un an.
Hamesitii de partid
Partidul, evident, ramane de-a dreapta lui. Inca, dar nu se stie pentru cat timp. Si cand spun partid nu ma refer la cei peste 700.000 de cotizanti, nu ma refer la masa de simpatizanti si votanti care nu poate fi clintita din optiunea ei politica. Ma refer strict la nucleul formatiunii, cei care, de fiecare data, au avut de castigat cand si-au exprimat solidaritatea cu actiunile lui Liviu Dragnea. In permanenta, „El lider maximo” a gasit ceva de oferit ca recompensa pentru fidelitate.
A oferit primarii, prefecturi, consilii judetene cu toate structurile lor din subordine. Nu este un secret ca noul uns in functie, in felul asta oferea si el mai jos, altora. A oferit functii in guvernele care s-au perindat, de la ministri si pana la consilierii cu care acestia si-au mobilat birourile. Directorate si posturi grele in deconcentrate, in agentii nationale, in intreprinderi de importanta strategica. Rand pe rand, Dragnea a inchis gurile vesnic flamande ale celor mai importanti hamesiti ai partidului, ca si pe cele ale baronilor, al caror singur ideal politic este sa ceara tot mai mult.
Sacul gol, foamete mare
Ce se va intampla insa cand Liviu Dragnea nu va mai avea ce oferi? Multora dintre foarte apropiatilor lui le este foame in continuare, iar foamea asta este foarte greu de stavalit. Foamea de putere nu se satura cu un blid de mancare sau cu vreun post de consilier la primarie, astea-s povesti. Aici discutam de o functie grea in partid, de la presedinte de filiala in sus, nu de vreun sofer acreditat sa transporte materia cenusie a vreunui ministru, plus geanta aferenta. Partea proasta a lucrurilor este ca nu-l mai vad pe Dragnea ce ar mai putea oferi, sacul e gol cam de multa vreme. Si, dupa cum s-a vazut, cu mirosul lor fin, nesatuii partidului au simtit momentul si isi cer tainul. Iar Dragnea, surpriza, nu a mai batut cu pumnul in masa.
Vrem omul nostru
Nu este obligatoriu ca Gabriela Firea sa se inscrie strict in aceiasi termeni, pe axa foamei de putere. Dar, dupa ultimele zvacniri patriotarde ieftine rau, incepi sa cochetezi cu ideea. Doar inocentii nu vad ca scandalul declansat de ea la Comitetul Executiv National este cu bataie lunga, iar miscarii nu ii poate reclama maternitatea. Ea este doar executantul. De ce atacurile virulente la adresa ministrului Carmen Dan? De ce, pe alocuri, este introdusa in ecuatie prietena ei, Speranta Cliseru, prefectul Capitalei? Simplu! Speranta Cliseru, care in urma cu un an a scapat prilejul de a se incurca in declaratii doar pentru ca procurorii au ratat flagrantul, este doar acoperirea, doar paravanul din spatele caruia Firea ataca Ministerul de Interne. Si spun ca primarita este doar executantul pentru ca ideea schimbarii ministresei nu-i apartine. In spatele miscarii se ascunde gruparea Pandele-Firea, cu asociatii lor. Pana la urma, Ministerul de Interne este cel mai puternic din guvern, de ce l-ar rata? De ce sa nu-si aduca omul lor? Cat timp sa o mai lase pe Carmen Dan sa mai stea acolo? Ca i-o da lui Dragnea la temelie? Ei si?
Nu miroase a bine
Vorbele Gabrielei Firea nu au impresionat pe nimeni. Sunt destui in partid care cunosc miscarile subterane ale consortului primar independent, Pandele. Sunt oameni care stiu de prietenia lui cu Gabriel Oprea, cel mai detestat personaj scurs din politica. Legaturile lui cu Ministerul de Interne, foste si multe inca actuale, sunt la fel de bine cunoscute. Nu spune nimeni ca acesta ar veni ministru, Doamne fereste, dar combinatiile astea in care apare Oprea niciodata nu au adus ceva bun.
In spatele cortinei
La toate aceste mutari pe tabla PSD, Dragnea, in mod surprinzator, nu a avut vreo reactie din care sa rezulte ca ar intelege ce se intampla. E bagat la inghesuiala rau de tot, dar partidul spune ca la ei e armonie, e bine si ii trimite scrisori de adeziune. Astia-s normali la cap? Daca ar fi vrut un joc cu adevarat inteligent, prin care sa fractureze gruparea Firea-Pandele, ar fi acceptat, ba chiar ar fi cerut el demisia ministresei Carmen Dan si, imediat, in locul ei si-ar fi adus omul lui. Si cred ca atunci am fi vazut puterea lui de a iesi din incercuire. Pare ca nici baronii lui de incredere, insa, nu i-au sarit in ajutor cu asemenea solutie. A ramas la mijloc, zambind prost si mustacind aiurea, lasand impresia ca totul este in regula. In realitate, ai lui l-au fript, dezvelindu-i slabiciunile. Nu mai conteaza ca greii PSD s-au opus destituirii ministrului Carmen Dan, asta este doar cortina. In spate, s-a vazut cum Firea a marcat in poarta propriului partid. E doar inceputul?