Am crezut ca, odata cu audierea batranei Maria Cociorvan, de 90 de ani, DNA isi va da seama ce prostii face si va pune capat acestor abuzuri inimaginabile. Batrana a murit intre timp, procurorii nu au aflat nimic, dar si-o pot trece in palmaresul lor sinistru de aflare a unui adevar care nu exista in formula dorita de ei.
Ca te trezesti intr-un dosar cu inregistrari masluite a devenit un fapt banal. Tu spui una, pe transcriere apare alta. Ca te bucuri de supraveghere audio-video pana si in baie, vreme de patru luni, dupa care nimeni nu mai stie unde sunt, am vazut ca se poate. Cu procurori mai corupti decat clientela care le trece prin birouri, deja m-am obisnuit. Apar la stiri, ca fapt divers, intre meteo si publicitate. La fel si cu procurori care ar putea face concurenta celebrilor birjari de pe vremuri cand isi dau drumul la gura, injurand ca la usa cortului. Ca sa nu mai zic de obsedati sexual care se vor intre coapsele suspectei, bineinteles ca in cautarea adevarului. Dar ce s-a petrecut la DNA Ploiesti, in cauza avand-o ca martor pe Ana Maria Patru, fosta sefa a AEP, este peste puterea de a intelege a omului normal. Bunica acesteia, in varsta de 90 de ani, a fost citata cu numai o zi inainte si, vrand-nevrand, a trebuit sa bata 400 de kilometri. Ca sa ce? Oricum a refuzat sa vorbeasca. Mai conteaza ca are 90 de ani? Nu. Mai conteaza ca a facut un atac de panica in sediul DNA si a fost solicitata ambulanta? Nu cred. Si ce daca murea de inima biata batrana? Nu intereseaza pe nimeni. Pare ca un nou principiu isi face loc in dreptul romanesc: n-ai decat sa crapi, dar sa nu indraznesti s-o faci inainte de a da declaratii!