Un coleg mi-a raspuns transant la intrebare: „pentru ca bea pana calca anapoda pe labele din spate!” Eu nu cred ca bea in halul asta, l-am vazut de cateva ori cum se chinuia sa fie coerent la televizor, parea cam afumat, e drept, dar nu ii vedeam picioarele. Si totusi, cand e sa ia vreo decizie, omul asta chiar calca impleticit. Ideile ii spun una, pe gura ii iese altceva. Dorinta ii cere, dar putirinta ii da peste glezne. Liberalismul lui seamana mai mult cu o pitipoanca ce si-a pus in minte sa rupa gura targului punandu-si silicoane in corzile vocale.
Zic de pitipoanca pentru ca exact asa s-a manifestat cerebral si oral pe cale bucala cu gura cand s-a intalnit cu Kelemen Hunor, pentru a-i cere sprijinul impotriva PSD la votul de investitura al Guvernului.
Calcatul in gropi
Bineinteles ca s-a impleticit in demersul lui. S-a ales doar cu o cafea si o usa trantita peste obrazul liberal. Kelemen, barbat normal la minte si cu flerul la el, i-a spus ca nu vii sa ceri o partida cu cateva ore inainte. Iti trebuie niste saptamani ca sa convingi. Niste luni. Apoi, sigur ca si el si-a dat seama ca Ludovic calca in gropi de multa vreme si ca are genunchii prea moi pentru un ceardas politic. Cata incredere iti poate inspira un partid al carui program este mai mult o adunatura de generalitati, noroc, sanatate si la multi ani? A carui unica realizare este asocierea la scandaluri si contre ieftine, alaturi de USR si PMP? Alte conspiratii, deci, cu stangul calcand normal si cu dreptul in genunchi. Ce vrea sa faca Orban in politica, dincolo de a pune mana pe putere, nu este clar nimanui. Asa, un pic de avant parca il incearca pe la glezne, dar il paraseste repede cand isi aduce aminte cat de scurta este sfoara de care este legat, si atunci il apuca schiopatatul.
Ce cosmaruri reusite!
Ludovic ar vrea sa zburde in politica, sa faca Romania mai limpede ca o sticla de votca, si votca mai limpede ca lumina zilei. Se impiedica, insa, de dosarul ramas oarecum in coada de peste. Un dosar care, evident, il loveste peste turloaie si-i frange elanul exact cand da sa zboare. Iar asta nu-i nimic pe langa ce sta la dospit in sertarele DNA. Si nu e nevoie ca DNA sa confirme sau sa spuna ca n-a auzit de asa ceva. Cine trebuie sa stie a aflat ca acolo se gaseste o informare venita din SUA, in care se face vorbire deslusita, cu amanute de-ti infoaie fulgii pe sira spinarii, despre banii pe care Orban ii primeste de peste Atlantic, chiar de pe Coasta de Est. Cam multi. Cam prea multi. Niste bani proveniti din inchirieri. Cam ilegal, se zice. Urat cuvant. Nu e vorba ca lui Ludovic i-ar fi frica de ANAF ca nu ii declara sau ca nu i-a declarat niciodata. Astazi, numai prostii cred ca ANAF e un pitbull dezlegat si nervos. Nu, Ludovic se teme ca, intampinati si inconjurati cu mult prea multa simpatie din partea procurorilor, intermediarii prin care banii ajung la el ar putea vorbi. Si, de regula, la DNA ori vorbesti prea mult, ori vorbesti cand nu trebuie. Iar DNA, urat obicei, nu-ti spune nimic inainte. Te cheama doar cand e gata fiertura si te pune sa gusti din ea, asa clocotita cum e. Pai, cum sa-l mai tina picioarele pe bietul Ludovic? Se impleticeste la fiecare pas numai cand se gandeste la asta. Noroc ca noaptea, in somn, nu merge. Dar ce cosmaruri reusite are.