Spectacolul la care se pretează liderul social-democraților în aceste zile este de cea mai joasă speță. Cine i-o fi băgat în cap că plimbatul prin țară, pe la filialele județene, se numește plus de imagine sau că i-ar garanta succesul la alegerile prezidențiale a luat-o, de fapt, la mișto. Fără delicatețe și fără termeni academici, căci nu e cazul. Mie îmi lasă impresia că Viorica Dăncilă este plimbată de colo-colo ca să râdă lumea de ea, timp în care crede că partidul o iubește și o va vota până va ieși președintele României. Total fals.
Partidul, în întregul lui, și-a scos-o de la suflet pe Viorica Dăncilă. Mai puțin mahării și sforarii, căci, în fond, e vorba de soarta lor. Privind mai bine, încep să cred că nici ei nu se dau în vânt după ea, ci doar o folosesc pentru a-și face jocurile de culise, pentru că puterea cere și mai multă putere și încă n-au ajuns la saturație.
S-au umplut de scârbă
Oricum ai potrivi cifrele, nu rezultă din nicio socoteală că Viorica Dăncilă ar avea șanse să câștige alegerile. Sunt mai mult speculații și interpretări ce se vor savante, dar toate se bazează pe clasicul „dacă”. Dacă Iohannis pierde primul tur, PNL se va răzbuna și se va alia cu electoratul PSD împotriva lui Dan Barna. Dar, în cazul în care Barna pierde turul întâi, USR va trece de partea Vioricăi Dăncilă și va vota împotriva lui Iohannis. Cred că de la caniculă li se trage. Nimeni nu spune însă că varianta cea mai simplă este că Viorica Dăncilă nici măcar nu va intra în turul al doilea. Este limpede că nici PSD nu se va osteni cu votul. Bun, rău, ticălos, șantajist sau cum o fi fost, Dragnea a fost multă vreme un reper pentru mulți din PSD. Nu mă interesează din ce cauză a fost iubit.
Însă în momentul în care liderul social-democrat încercat să-l șteargă din memoria colectivă, grosului PSD nu i-a căzut bine. Coborârea ștachetei în fața statului paralel, de asemenea, nu a fost văzută cu ochi buni. Apoi, atacurile ei la adresa lui Șerban Nicolae și Liviu Pleșoianu, singurii care au avut curajul să spună în plin Congres cum trebuie să arate partidul, au făcut ca electoratul social-democrat să se cam umple de scârbă.
Ea nu, poate alții
Despre care turul doi vorbim, cu Viorica Dăncilă competitor și, eventual, câștigător? Pe ce mizează aceasta că ar câștiga, în condițiile în care este tot mai vizibil că este interesată doar de trecerea de primul tur? Și mai departe? Mai departe nimic, căci nu poate mai mult. N-are de unde, căci natura nu e așa de generoasă cu toată lumea, după cum s-ar crede. Apoi, când din competiția electorală ea își alege doar promovarea în turul doi, ce garanții oferă că este capabilă de mai mult? Sau bătălia asta neghioabă, aparent fără miză, are una cu mult mai mare, pe care nu o va recunoaște niciodată? Și anume, desțelenirea potecii pe care Iohannis să poată păși liniștit spre victorie. Spun asta deoarece se aud tot mai multe voci care spun că înțelegerea între Iohannis și Dăncilă este clară: primul la Palatul Cotroceni, al doilea la Palatul Victoria.
Apoi, dacă indicațiile Uniunii Europene și ale nelipsitului mare partener strategic de peste Ocean cer ca președinția și guvernarea să nu fie deținute de același partid, despre care câștigare a alegerilor vorbește Dăncilă? Să se așeze de-a latul Uniunii? Să stea de-a curmezișul politicii americane în România? Doamne ferește, ea nu. Poate alții.
Stați cuminți copii!
Mascarada politică e jucată destul de bine, altminteri. Dăncilă spune că dacă nu va accede în turul al doilea, va fi prima care va demisiona. Iar în cazul în care nu va câștiga alegerile, liderii de filiale PSD trebuie să-și dea ei demisia. De ce? Ei au candidat sau doar Dăncilă, de capul ei, ca să fim cinstiți? De ce are liderul social-democrat asemenea pretenții? Pentru că nu urmărește altceva decât să-și subordoneze partidul, acaparându-l în totalitate. Pierde, câștigă, ea își va trage beneficiul maxim. Apoi, de ce să ajungă Viorica Dăncilă președinte?
Pentru mofturile politice ale altora? Eu nu mă simt reprezentat de ea, indiferent câte reacții adverse ar stârni cuvintele astea. Nu am cum să mă simt reprezentat de o analfabetă funcțional, expertă în gafe politice sau de protocol, care încurcă țările și capitalele, care confundă județele propriei țări și căreia i s-a confecționat un blazon prostesc de noncombat. Seamănă tot mai mult cu Iohannis care, niciodată, nu a avut ceva de spus. Pare că asta e ceea ce caută partenerii cu care ni se împuie mintea. Omul cuminte, fără inițiative, supus și care, în momente de criză, găsește soluția cu „Stați cuminți, copii, că râd vecinii de noi”. Mersi, nu. Categoric nu!