Degeaba mustaciti, crezand ca e vreo carcoteala in pas cu bancurile politice. Am trecut pe langa necaz la firul ierbii, cu SPP de fata, inarmat pana in dinti, cu masini blindate, cu ofiteri de informatii, de contrainformatii, de contra aia si contra aialalta si cu ce mai au ei prin ograda si prin sertare. Klaus Iohannis a fost la un pas sa ne faca figura in septembrie – domnu‘ Presedinte, io sper sa va abtineti – si sa ne lase cu ochii in soare, fereasca sfantul. Oricare.
Nu de suparare, domne, ca el zambeste tot timpul. De extenuare, ca nu e usor sa conduci o tara. Mai ales una ca Romania, unde, cum deschizi gura, cum incepe plictisul sau, a doua zi, presa care nu vrea sa stea cu botul pe labe iti da cu pamfletul in frunte si te pocneste cu parodia peste gura.
Zi de zi, de zi de zi
Daca ar fi alergat pana la Sibiu, fara oprire, la perisoarele de weekend ale doamnei Carmen, ca sa faca si SPP economie la benzina, eu cred ca tot s-ar fi simtit mai bine. Sau daca ar fi ridicat haltere de dimineata si pana seara, ca sa intre cumva in memoria natiunii, caci de Guiness Book nu poate fi vorba. Nu asta il doboara pe presedinte, e ditamai barbatul, ci programul de lucru pentru binele tarii. Zi de zi, de zi de zi – mai scriu asa, ca sa inteleaga lumea? – Klaus Iohannis trudeste la semnarea de decrete. Nu stiu cate pot fi, dar probabil ca depasesc cele 21 de volume ale lui Lenin, Opere complete, Editura Academiei. Uite, numai in septembrie a semnat vreo 17. O sa spuneti ca nu sunt multe pentru o luna, dar ia socotiti cate se aduna din noiembrie 2014 si pana acum. Plus alea pana la sfarsitul mandatului. Plus urmatorul mandat si inca vreo doua, trei, daca se ambitioneaza si daca il mai ajuta si vreun partener strategic. Nu stiu care, ala care o fi atunci, caci ce e mandatul? Ca maine trece si ii mai trebuie unul.
Trei decrete, colaps garantat
Apoi, e de colea sa vorbesti in public vreo trei ore, pret de o luna? In rate, ca la banca, nu toate odata. E de colea sa feliciti niste sportivi la Cotroceni? Nu e. Pai numai faptul ca trebuie sa chibzuiesti bine vorbele te poate darama. Doamna Ponor? Doamna Iordache? Domnisoara, ca poate nu e casatorita? Doamna campioana? Domnisoara gimnasta? Asta ca sa nu mai punem la socoteala cat de greu este sa asisti la depunerea juramantului de catre doi ministri. Tacut, evident, ca sunt din aia de-ai lui Dragnea, ce sa discuti cu ei? Nu e usor sa dai niste drapele de lupta si nici sa vorbesti la ONU, unde minutele intra in alea aproape trei ore de cuvantat. Si nici sa participi la doua receptii. Ca sa nu mai spun cat timp iti mananca sa semnezi un singur decret pe zi. Noroc ca s-a intamplat doar de trei ori intr-o luna, caci altminteri ar fi cazut lat de atata efort. De aia zic ca nici SPP nu il poate proteja la infinit, cu toate ca nu il scapa din ochi nicio secunda.
De-a berbeleacul
Nu stiu, ar trebui facut ceva cu programul de lucru. Zilele in care nu face nimic sa fie introduse in locul alora in care vrea sa semneze documente. Cand trebuie sa tina o cuvantare de cel mult 6 minute, sa i se bage in program supravegherea bucatarersei cand face snitele. E mai relaxant. Sauna in loc de felicitari cui o mai castiga ceva, piscina in loc de mesaje, masaj in loc de zambete false cu ziaristii si weekend de luni pana sambata, cand, in sfarsit, isi poate ingriji trandafirii. Nu sunt sarcasme, nu sunt eu in stare de asa ceva. Dar ma tem sa nu vina de-a berbeleacul de atata efort.