Ce prapad si jale e prin Parchete dupa Ordonanta pentru legile justitiei. Paranteza. E de ajuns ca am scris o data, in titlu, justitie cu „J”, acum revin la respectul personal. Am inchis paranteza. Pleaca procurorii in pribegie palcuri-palcuri, loviti la detasarea de care au beneficiat atata amar de vreme. Si cum sa nu fie tristete daca raman fara o droaie de avantaje de care au beneficiat pana acum? S-a terminat cu sofer la scara, gata, treceti la naveta, din comuna natala si pana la judecatoria de la oras. Trei camere in centrul Bucurestiului, cu chirie din bani publici? Dar la mama pe prispa ce are?
Peste toti, staroste, Augustin Lazar se lamenteaza de mama focului ca dosarele grele ale momentului – nu stiu care sunt alea – nu mai pot fi lucrate pentru ca nu mai sunt oameni. Ia uite ce chestie!
Banul, ochiul dracului
Mie mi se pare ca totul, cu detasari peste detasari, a fost o strategie de care toti mai marii justitiei erau constienti. Si cum sa nu fie constienti din moment ce ei insisi au pus-o la cale. Il aduc pe cutare procuror de la un parchet de judecatorie, hai, tribunal, ca sa nu bata la ochi prea tare, si-l fac mare anchetator la DNA, de exemplu. Experienta, pe sponci. Nu conteaza, nici nu-i trebuie prea multa ca sa execute ce i se ordona. Ce mare stiinta de carte trebuie oare pentru a promova un recurs intocmit de SRI? Chiar daca nu stia de la bun inceput cum se lucreaza in noul post, nici asta nu era problema. Procurorul isi largea orizontul intelectual la instructajele facute in cadrul campului tactic nascocit de generalul Dumitru Dumbrava. Ii spunea nea Mitica pana si ce pedeapsa trebuie sa ceara la instanta, ce mare problema? Riscant, riscant pentru cei care simteau ca ce li se spune nu seamana cu ce au invatat la facultate. Dar salariul oferit era de natura sa le inchida gura si sa le risipeasca orice temeri ca nu procedeaza corect.
Cand magistratul e Dumnezeu
Este de ajuns sa privesti la ce se petrece subteran la Consiliul Superior al Magistraturii ca sa iti dai seama cat de agitate sunt apele. Sectia de anchetare a infractiunilor comise de magistrati trebuie sa functioneze incepand cu data de 23 octombrie. De fiecare data s-a tras de timp cat s-a putut de mult, de parca amanarea problemelor ar insemna si rezolvarea lor. Vociferari, impotriviri, proteste pe scarile Curtii de Apel, forumuri care maraie la comanda si alte piese din arsenal, din categoria Cristi Danilet si Camelia Bogdan. In primul rand, magistratul nu trebuie anchetat, pentru ca el este un fel de Dumnezeu pe care nu trebuie nici sa-l jignesti cu o privire. Iar daca e sa se intample, e deja o sectie infipta la DNA, asa ca de ce mai trebuie inca una? Acolo sunt cam 300 de dosare privindu-i pe magistrati, poate mai multe, cum sa treaca la noua institutie? Cum sa se lase din mana o asemenea prada, cand cei care sunt cuprinsi in scripte pot fi santajati, amenintati, jucati pe degete si folositi dupa cum dicteaza interesele altora?
Lazare, nu te regreta nimeni
Nici Codruta Kovesi nu se simte prea bine. Conform reglementarilor aduse de Ordonata, ar trebuie sa-si faca bagajele si sa se duca acasa, la DIICOT Sibiu. Drum bun! Desi Curtea Constitutionala stabilise ca demiterea ei din fruntea DNA este legala si temeinica, Augustin Lazar a facut-o scapata inventandu-i un post, prin delegare, in cadrul Parchetului General. Un post din care controla activitatea procurorilor, ca sa fie clar si sa va invatati minte. Este incredibil tupeul acestui actvist de partid, care se agata cu disperare de slugarnicia din care si-a facut un simbol si un sens in viata. Este incapabil sa inteleaga ca a venit momentul in care sa plece si noi sa nu-l regretam. O justitie normala este una fara el, fara Kovesi si alte cateva zeci sau sute de magistrati care au compromis ideea de dreptate si care, acum, vor sa scape fara sa dea socoteala. O justitie normala le sta in gat, dupa cum cred ca ii sta si lui Iohannis, mai ales ca dosarul cu casa din Sibiu ii atarna greu in desagi.