Nici cuvântul “penibil” nu poate fi catalogat diplomat dar, credeți-ne, este cea mai elegantă etichetă care poate fi atribuită unui consul care se îndreaptă în Justiție împotriva statului care l-a pus în funcție. Probabil ați auzit deja despre consulul general al României la Milano, Adrian Georgescu. Nici noi! Până acum două trei zile când omul a reușit, în sfârșit, să iasă din anonimat printr-o acțiune în instanță împotriva Guvernului României care l-a rechemat de la post. “Național“ a intrat în posesia cererii de suspendare a deciziei Guvernului pe care Georgescu a depus-o la Curtea de Apel București. O să rămâneți uimiți când o să aflați cu adevărat pe cine s-au bazat milioanele de români care trăiesc în Italia. Pe nimeni!
În weekend, o informație bombă dă trezirea la București, aici unde diplomația e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Aflăm că Adrian Georgescu, numit consul general al României la Milano de către mindfulness-ul Dacian Cioloș, dă Guvernul României în judecată la Curtea de Apel București după ce a fost rechemat de la post. Premieră în istoria diplomației românești, probabil Nicolae Titulescu, olteanul care câștigase prin geniu diplomatic Europa interbelică, se răsucește în mormânt. La prima vedere veți fi tentați să spuneți “o avea omul un motiv întemeiat și a fost nedreptățit“. Nu vă pripiți. Din cererea de suspendare a deciziei Guvernului de rechemare și pe care “Național“ a obținut-o în exclusivitate reiese un mare NIMIC. Adrian Georgescu se judecă acum cu statul român DEGEABA, mai mult, din toată polologhia avocățească reiese fără nici un dubiu slaba pregătire diplomatică a celui care până la începutul lunii august a fost consul general la Milano.
Realizări puține, pretenții exagerate
Bun prieten și partener de afaceri controversate cu Ovidiu Silaghi, Adrian Georgescu a fost numit,la pachet cu alți 16 consuli, în 2016, de premierul de atunci, Dacian Cioloș. Însă relațiile lui nu l-au ajutat întru totul pe consulul nostru la Milano, realizările sale în poziția de șef al misiunii diplomatice fiind extrem de slabe. Nu o spunem numai noi, ci chiar el în expunerea de motive pentru care dă statul în judecată. Despre cariera diplomatică aproape că nu avem ce spune, Georgescu nefiind diplomat de carieră. Iată cu ce se laudă Adrian Georgescu la capitolul carieră diplomatică: “anterior numirii în funcția de consul general al României la Milano, am îndeplinit pentru două perioade succesive de patru ani, funcția de consilier economic și ulterior ministru consilier în cadrul Consulatului General al României la Milano“. În primul rând, cele enumerate de Georgescu nu sunt funcții, sunt grade. La capitolul realizări, treaba nu e diplomată deloc: “am asigurat cu conștiinciozitate exercitarea și apărarea în străinătate a drepturilor și intereselor statului român și ale persoanelor din circumscripția Consulatului (…)“, spune Georgescu, lăudându-se cu o activitate intensă,de 150 de cereri consulare pe zi.
E foarte puțin, domnule Georgescu, având în vedere amploarea comunității de români din Italia. Dar știți de ce e puțin? Din cauza birocrației inutile pe care ați instituit-o: cu programări online, cu procesări de luni de zile, cu drumuri peste drumuri, de sute de kilometri, pe care trebuie să le facă un român care muncește si 14 ore pe zi. Nu toți conaționalii noștri rezidenți în Peninsulă lucrează în marile orașe. De pildă, cum veniți în ajutorul unui cioban român din vârf de munte, care sistemul birocratic și anevoios implementat de dumneavoastră, îl obligă să se programeze la consulat online? Că el, ciobanul, nu e așa priceput în ale tehnologiei cum sunt românii care trăiesc în oraș…
Exemplu negativ
Consulul Georgescu se miră și în cererea depusă la instanță de revocarea sa din funcție, menționând că nimeni, niciodată, nu i-a reproșat nimic în legătură cu activitatea sa. Domnia sa a uitat că la reuniunea anuală din 2017 a consulilor, prima la care a participat, a fost primul șef de misiune diplomatică cu care ministrul de Externe de atunci, Teodor Meleșcanu, a început ședința, dându-l exemplu negativ. Atunci, Meleșcanu a tăiat în carne vie, spunând că misiunea de la Milano este cea mai slabă. 
De altfel, Adrian Georgescu nu se ferește să spună și judecătorilor faptul că imediat ce a fost rechemat, șefii săi i-au transmis “regrete“ și promisiuni cum că “se va repara“. Întrebarea noastră: cine a promis că se va repara, cine își permite să repare și ce să repare? Oare pentru “reparație“ alerga Georgescu după Tăriceanu la ultima reuniune a consulilor generali?
Șantaj la Guvern în context electoral
Mai departe, pe tot parcursul cererii de chemare în judecată a Guvernului României, Adrian Georgescu face o obsesie legată de motivarea revocării din funcție, sugerând judecătorilor un exces de putere al Guvernului. Mai mult, consulul mizează și pe contextul electoral despre care, spune el, poate fi serios viciat o dată cu plecarea sa de parcă el e consulatul. Pe parcursul a mai multor pagini, Georgescu bate apa în piuă cu revocarea sa motivată doar printr-o enumerare de legi, uitând total sau neștiind care este procedura. Doar în cazuri speciale, excepționale, se motivează o rechemare. Acum, serios, numirea nu s-a făcut tot pe baza enumerării unor legi? Fostul consul reproșează, de asemenea, Guvernului faptul că proiectul de hotărâre nu s-a aflat pe oridinea de zi a ședinței de guvern, decizia fiind luată și fără participarea ministrului de resort, și că revocarea sa a fost introdusă la capitolul “diverse“. Orgolios la vedere, Georgescu critică astfel și semnarea de către un secretar de stat a deciziei de rechemare, uitând că respectivul avea delegație de la ministru. Revenind la contextul electoral pe care îl tot aduce în discuție fostul consul, acesta introduce subiectul fierbinte al alegerilor la capitolul “pagubă iminentă“. “Perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități sau a unui serviciu public – Dezorganizarea votului din Diaspora cu ocazia alegerilor prezidențiale din 8, 9, 10 noiembrie 2019“, amenință Adrian Georgescu. Tot el se întreabă ce se poate întâmpla atunci, și tot el își răspunde: “NIMIC“. Altfel, singurul punct unde sinceritatea bate diplomația. De ce nu se va întâmpla nimic și procesul electoral își va urma cursul? Simplu: Adrian Georgescu nu figurează ca președinte al vreunei secții de votare, iar secțiile de votare au fost aprobate cu mult timp în urmă, lucru pe care îl recunoaște chiar el în cerere. Deci lipsa lui nu va împiedica absolut cu nimic procesul de votare, acesta decurgând normal cu sau fără el. Mai mult, pentru prima dată, la aceste alegeri, în cadrul Consulatului de la Milano nu va exista o secție de votare. Pentru alegerile prezidențiale de acum nu s-a solicitat așa ceva, deși la precedentele alegeri au fost trei secții. Ca procedură, misiunea diplomatică propune unde să fie amplasate secțiile, iar MAE și AEP aprobă. Dar Georgescu se umflă în pene în fața judecătorilor de parcă el ar fi la ghișeu, iar Consulatul funcționează doar cu un angajat. Iar cireașa de pe tortul diplomației tot lui Georgescu îi aparține, căci fostul consul dă de înțeles că știe și cum vor soluționa judecătorii litigiul. “Incertitudinea asupra legalității ocupării funcției consul general cât timp se judecă acțiunea și schimbarea, după câteva luni, din nou, a consulului general ca efect al admiterii acțiunii în anulare, va afecta suplimentar funcționarea consulatului și percepția autorităților italiene asupra seriozității demersurilor administrației române în domeniul diplomatic și consular“, se antepronunță fostul consul. Rămâne de văzut dacă în Justiție mai funcționează protocoalele, cert este că judecătorii sunt puși în situația de a fi mai diplomați ca… diplomații. Chiar dacă nu e diplomat de carieră, Adrian Georgescu a ratat șansa de a deveni unul, este deja în pensie. Așa se întâmplă când te uiți în gura amicului Rareș Bogdan, care e bun la propagandă, nu la diplomație.