Acum, dupa ce s-au mai linistit apele, mi se pare cusut cu ata alba scenariul dezbaterilor de la Strasbourg. De la o propunere a Grupului Verzilor din Parlamentul European, privind dezbaterea a ceea ce ei au numit violentele din 10 august si pana la statul de drept e o cale cam lunga. Lunga, e drept, dar nu greu de strabatut. Din cateva cuvinte se muta centrul de greutate pe ceea ce, de fapt, s-a urmarit. Protestatarii pasnici au fost batuti in loc sa primeasca raspunsuri la cererile lor, guvernul, prin institutiile de forta, i-a alungat cu grenade si uite cum ajungem la statul de drept, unde drepturile si libertatile au fost incalcate.
Cand vorbesti de statul de drept, vorbesti de suprematia legii. Stop! Nu trebuie mai mult, deoarece s-a ajuns la subiectul care ii interesa. Legea, in Romania, e manipulata de putere. O schimba sau o modifica in asa fel incat justitia sa devina o fata in casa, care nu are dreptul sa vocifereze. Procurorii nu mai au independenta, judecatorii nu mai au libertatea propriei constiinte, sectia de cercetare a abuzurilor este calusul pus in gura magistratilor si gata, treaba e coapta.
Punct ochit, punct lovit
Viorica Dancila a rasturnat insa socotelile europarlamentarilor straini, care se asteptau la un premier fricos, marcat de emotii, incoerent si incapabil sa faca fata tirului declansat. Au intalnit, spre surprinderea lor, un prim-ministru bine organizat in discurs, familiarizat cu mecanismele dezbaterilor, sigur de el si deloc dispus la concesii. Cine a urmarit cu atentie cele spuse de Viorica Dancila a putut constata o strategie mai putin obisnuita. A subliniat, din start, faptul ca nu a venit la Strasbourg sa dea socoteala. Nici nu avea de ce, pentru ca Romania nu se facea vinovata de ceva. Apoi – si cred ca aici este cheia strategiei – discursul a raspuns intrebarilor care inca nu fusesera puse, astfel incat, cand acestea ii erau adresate, erau deja lipsite de temei si trainicie. Primisera dinainte raspunsul si deveneau inutile.
Marionetele care ne conduc
Va ramane Romania nesanctionata, mai ales dupa discursul Vioricai Dancila? Si, mai presus decat orice, dupa atitudinea razboinica a prim-vicepresedintelui Comisiei Europene? Frans Timmermans nu pare nici pe departe genul care sa se aplece cu rabdare asupra problemelor delicate.
Nu pot sa-mi imaginez cat de tare il intereseaza guvernul Dancila, dar, in schimb, pot sa-mi inchipui ca functia pe care o pandeste, cea de presedinte al Comisiei Europene, e un subiect cu mult mai tentant, asupra caruia merita sa-si rasfranga atentia. Chiar daca simte ca Romania nu minte, si eu cred ca stie si el cine are dreptate si cine nu in conflictele interne, Timmermans nu se va situa niciodata de partea puterii actuale de la Bucuresti. Mai stie si ca Dragnea nu e vazut cu ochi buni in UE, timp in care Klaus Iohannis are o cu totul alta trecere in cercurile ermetice din varful puterii europene. Mai bine zis, ale celor care manuiesc armata de marionete din care face si el parte. Nu stiu cu cate realizari extraordinare se poate lauda Timmermans. De ce n-as crede ca, dupa cum spune un ziarist celebru, „a parvenit in inalta functie prin negustoriile dintre Marile Puteri cand vine vorba de plasarea unor marionete la conducerea Uniunii”.
Europa e pe bani
Timmermans, asadar, nu va fi catusi de putin ingaduitor cu Romania. Pe el il intereseaza functia de presedinte al CE, iar pentru asta are nevoie de sustinere pe toate fronturile. Cum sa o obtina daca nu da satisfactie grupurilor care, prin reprezentantii lor, au sarit la gatul Romaniei? Mai mult, dupa cum spunea Norica Nicolai, graba dezbaterii prin care Romania trebuie scoasa tap ispasitor „ascunde nevoia unor state de a se adopta urgent o propunere de regulament care se refera la protectia Uniunii Europene in cazul unor deficiente grave de nerespectare a statului de drept in statele membre”. Prin aceasta se doreste ca accesul la fondurile europene in statele unde se constata aceste deficiente sa poata fi suspendat, retras, chiar in situatia proiectelor actuale, care se afla in derulare deja sau aceste state membre sa nu mai poata accesa alte fonduri.
La multi ani?
Pentru Romania, ar fi lovitura de gratie. Nu poti pleca, pentru ca nu-ti da mana sa platesti toate angaralele. Ai doar dreptul de a sta la colt si de a fi umilit pentru ca ti-ai permis sa ridici glasul la UE, demontand minciuni si vini imaginare. Nu cred ca este cazul sa ne bazam pe vreun ajutor din partea lui Klaus Iohannis. Interesele lui se impletesc perfect cu ce vrea Europa. Mai conteaza ca ce vrem noi este altceva, ceva ce tine de respect, de tratament egal cu ceilalti? In vorbe, da. In fapte, asta se traduce prin ciocu’ mic, privirea-n pamant si sa va bucurati de valorile europene! La multi ani?