Gâlceava Vioricăi Dăncilă cu Gabriela Firea nu mi se arată a fi constructivă. Cele două au ambiții, au și nervi și interese pe măsură. Fiecare vrea ceva și, desigur, cealaltă nu-i poate da. Fiecare are în spate un grup sau mai multe și nici grupurile astea nu au cum să cadă la învoială atât timp cât ascultă de cele două lidere și țin pasul după cum le bat toba acestea. Disputa poate dura la nesfârșit, pentru că fiecare are o partitură de interpretat, dar se poate termina și foarte repede. PSD pierde sau câștigă în funcție de cum se vor înțelege acestea.
Este totuși surprinzător că atât Viorica Dăncilă cât și Gabriela Firea nu au găsit cea mai bună cale de comunicare. De asemenea, este surprinzătoar și faptul că nu realizează cât ar avea de câștigat PSD dacă ar înceta scandalul mocnit dintre ele, care uneori răbufnește.
Lume multă, puțini chemați
Atât una cât și cealaltă au dorința de a reabilita partidul și de a-l propulsa cât mai sus pe scena politică.
Nu este însă de ajuns simpla dorință, pentru asta mai este nevoie și de o strategie. Or tocmai asta lipsește. Nu e vorba de o strategie proastă acum, căci aceasta pur și simplu nu există. Vrea nu vrea, PSD trebuie să recunoască faptul că nu mai are strategi. Că unul și altul își dau cu părerea asta nu e strategie. E doar o consultare de la care se pleacă fără nimic palpabil. Punctele de vedere nu pot ține loc de strategie. Toți vorbesc, fiecare are ceva cu care vrea să iasă în față, vacarm ca la Babilon, fiecare crede că cel mai bine este cum spune el și, în final, nu se întâmplă nimic. Se despart fără a ajunge la vreo concluzie, alta decât că el a avut dreptate dar nu a fost băgat în seamă. Lume multă, puțini chemați.
PSD, fără nume
Teoretic cel puțin, lucrurile nu sunt greu de rezolvat, dar fiecare trebuie să mai lase ceva de la el. Negocierea nu înseamnă că unul ia totul și celălalt nu ia nimic. Cele două combatante ar trebui să priceapă că, fără maleabilitate și un dram de diplomație, nu se poate ajunge la înțelegere. Cu ce s-ar alege PSD dacă Dăncilă și Firea nu renunță la vanități și ambiții? Cu nimic, pur și simplu ar aluneca la vale și ar fi greu de oprit. Un partid căzut în cap sau zdrobit mai are în el ceva de admirat? Nu mi se pare că ar arăta ca o operă de artă.
Dacă vor să aibă un partid făcut praf, e simplu. O țin așa la nesfârșit și se rezolvă imediat. Nici nu ar mai fi nevoie de prezență la prezidențiale, căci fiecare va veni cu grupul sau grupurile susținătoate, dar niciunul nu se va mai numi PSD. Nu ar mai avea cine să poarte numele ăsta.
Sprijin de la fostul dușman
Un strateg de bună calitate le-ar explica celor două că tactica ce trebuie aplicată nu e chiar așa de greu de pus în practică. Ambițiile Gabrielei Firea duc spre președinția partidului. Pe de altă parte, Viorica Dăncilă își dorește președinția României. De ce nu ar recurge la un sprijin reciproc, în așa fel încât fiecare să-și ducă până la capăt intențiile? Gabriela Firea are capacitatea de a mobiliza PSD, are o priză bună sau încă bună la electoratul tradițional. De ce nu ar fructifica-o? Cu un partid curat, din care fripturiștii ar trebui să dispară definitiv, Firea ar putea să o susțină, apoi, pe Viorica Dăncilă pentru Palatul Cotroceni. La cât de disciplinat este PSD când vine vorba de alegeri, Dăncilă ar avea un sprijin serios tocmai din partea celei cu care, acum, nu este în cele mai cordiale relații. Dar pentru asta ambele ar trebui să renunțe la orgoliile care le domină.
Ori una ori alta
Mie mi se pare, însă, că cea care toarnă gaz pe foc este tocmai Viorica Dăncilă. Noncombatul ei este mai degrabă o mască de care face paradă. Și mi se mai pare că mocnește în ea o ură veche, moștenită, probabil, de la Liviu Dragnea, care nu o înghițea pe Firea decât cu greu, mai mult de nevoie. Firea, pe de o parte, și-ar înțelege rolul în ecuația asta. Dincolo de hachițele ei, căci nici ea nu se poate lăuda cu iubiri exagerate față de Dăncilă, este totuși o minte mai deschisă. Viorica Dăncilă, însă, se lovește de propria imobilitate în gândire.
Știe că, singură, nu are nicio șansă să câștige alegerile prezidențiale. Alianțe cu ALDE, cu Pro România? Snoave! Cele două partide nu-i pot asigura nici cât ar putea lua Liviu Pleșoianu după el în condițiile în care ar candida ca independent. Pe de altă parte, nu vrea nici să piardă partidul din mână. Or ar trebui să înțeleagă că, adoptând strategia sprijinului reciproc, nu poate fi și președintele României și președintele PSD. Ori alege Cotroceniul și atunci lasă partidul să-și revină și să se dezvolte ori alege PSD și lasă locul liber pentru un candidat cu reale șanse de câștig la prezidențiale.