Dupa ce fostul sef al statului a ajuns, marti dimineata, la Parchetul General, prezenta sa avand legatura cu „dosarul Revolutiei”, Ministerul Public a anuntat ca procurorii militari au decis extinderea urmaririi penale in cazul de fata.
Ion Iliescu nu a dorit sa stea de vorba cu presa, la iesirea de la Parchet. Dinspre Parchetul General, in schimb, s-a emis un amplu comunicat de presa, din care rezulta ca s-a dispus extinderea si efectuarea in continuare a urmaririi penale, pentru intervalul 22 – 27 decembrie 1989.
Redam in cele ce urmeaza, integral, comunicatul in cauza:
„Biroul de informare si relatii publice din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este abilitat sa faca publice urmatoarele:
In cauza cunoscuta generic sub denumirea „Dosarul Revolutiei”, procurori militari ai Sectiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au dispus extinderea si efectuarea in continuare a urmaririi penale, pentru intervalul 22 – 27 decembrie 1989, sub aspectul savarsirii infractiunii contra umanitatii fata de suspectul Iliescu Ion, la data savarsirii faptelor membru si presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, organism care de facto a exercitat puterea executiva si legislativa centrala, comportandu-se ca un Guvern pana la aparitia Decretului-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, cand presedintele consiliului a primit rolul unui sef de stat, iar atributiile legislative ale consiliului au fost separate de cele executive.
Din probatoriul administrat in cauza au rezultat urmatoarele:
Suspectul Iliescu Ion, in calitate de initiator si coordonator al comandamentului unic de conducere (organism politico-militar) iar, mai apoi, in calitate de presedinte al CFSN (care si-a subordonat Consiliul Militar Superior), a acceptat si oficializat masuri cu caracter militar, dintre care unele au avut un evident caracter diversionist. Autoritatea lui Iliescu Ion, pentru toata perioada de dupa 22 decembrie 1989 orele 16:00, rezulta din multitudinea deciziilor acestuia, dintre care unele cu caracter strict militar. Printre aceste decizii se numara reactivarea general (r) Militaru Nicolae si numirea acestuia in functia de ministru al apararii, schimbarea din functie a general lt. Stanculescu Victor Atanasie, eliberarea din functie a generalului Guse Stefan si numirea sa pe una inferioara, constituirea Tribunalului Militar Exceptional ce i-a judecat pe sotii Nicolae si Elena Ceausescu si aducerea din rezerva, respectiv numirea in functii de comanda a mai multor generali.
Deciziile diversioniste au avut caracter general, fiind vizate toate centrele urbane importante ale Romaniei. Acestea s-au materializat prin: deplasarea unor efective militare (eterogene, inclusiv din punctul de vedere al comenzii militare), complet echipate de lupta, inclusiv cu armament greu, in mod voit fara o eficienta coordonare, in interiorul marilor aglomerari urbane ale tarii; darea de ordine privind deplasarea unor unitati militare pe timp de noapte, fara asigurarea comunicarii necesare cu celelalte unitati militare dispuse deja in teren; solicitarea repetata prin intermediul TVR ca populatia civila, partial inarmata, sa participe activ la apararea unor obiective urbane importante. Aceste actiuni s-au desfasurat pe fondul psihozei teroriste generalizate indusa prin raspandirea in mod repetat a unor informatii false privind actiuni ostile, intense si diversificate, apartinand ”dusmanului terorist”. Informatiile au fost diseminate prin intermediul comunicatiilor militare si civile.
Aceste conduite au contribuit la survenirea unor consecinte deosebit de grave (numeroase pierderi de vieti omenesti, vatamari corporale, fizice sau psihice, privarea grava de libertate cu incalcarea regulilor generale de drept international a unor persoane, suferinte mari, distrugerea unor bunuri de patrimoniu).
Precizam ca faza de urmarire penala este o etapa a procesului penal reglementata de Codul de procedura penala, avand ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate in nicio situatie sa infranga principiul prezumtiei de nevinovatie”.