Intrebarea aceasta cred ca si-o pune multa lume. A avut Klaus Iohannis vreun moment in care s-a dovedit presedintele Romaniei? Unul ferm, cu viziuni politice inalte, cu strategii de dezvoltare coerente? Cu deschidere spre comunicare si cu un discurs ponderat? A fost Iohannis un presedinte serios, sincer si activ, care sa nu se lase furat de mirajul functiei si al beneficiilor oferite de aceasta? Mie nu mi se pare. Singura lui politica predictibila, termen de care este realmente indragostit, a fost si este distrugerea PSD si a coalitiei de guvernare.
Ceea ce Iohannis nu realizeaza este ca obsesia lui cu PSD, cu imprastierea lui in patru vanturi, nu este prevazuta in Constitutie. Acolo scrie cu totul altceva, dar presedintele s-a obisnuit prea tare sa-si faca de cap fara sa primeasca replici sau sanctiuni pe masura. Cel mai tare l-a ajutat balbaiala celor aflati la putere, ale caror reactii tardive, atunci cand au venit, au fost lipsite de tarie.
Ceva mai mult decat primar
Rezolutia Parlamentului European, data marti, nu ar trebui sa ne mire. In buna parte, ea este si rezultatul criticilor obsedante aduse de Iohannis. Nicio tara nu a fost tavalita atat de mult de presedintele ei, ca Romania, in varii momente pe la Bruxelles. In mod normal, orice presedinte si-ar apara tara. Ma tem insa ca nu este cazul la Iohannis. Dorinta lui a fost doar de a iesi in fata cu atitudinea de servitor umil, care nu vrea sa-i deranjeze pe mai marii Uniunii Europene.
De ce sa-si bata singur cuie in talpa, impunand punctul de vedere al Romaniei, cand ii este mai usor sa traga spuza pe turta altora? In naivitatea lui, Iohannis este convins ca se poate baza oricand pe ajutorul prietenilor europeni, carora le-a facut jocurile in tara. Nu stie ca in politica nu exista prieteni, ci doar interese. Se va trezi, probabil, abia cand Romania il va trimite acolo unde ii este de multa vreme locul, iar UE ii va intoarce spatele, caci nicio iubire nu e vesnica. Faptul ca va primi o functie prin Uniune nu inseamna mare lucru, ci doar ca e mai mult decat cea de primar de provincie.
Nu stim daca e bine
Politica externa practicata de Iohannis ar ridica semne de intrebare analistilor. Norocul lui este ca nu exista prea multi, iar cei ramasi nu au chef sa-si complice existenta, mai bine discuta despre ce li se pare. Ultimele informatii arata ca Romania trebuie sa primeasca noi refugiati. In 2017, numarul acestora a ajuns la 216.145, cei mai multi fiind din Moldova. Chiar daca ii scazi din total, tot raman cam 100.000 de pe alte meleaguri. Spre deosebire de alte tari, care au batut cu pumnul in masa si au refuzat sa mai primeasca alte valuri de migranti, Romania, prin Iohannis, a avut cea mai ciudata atitudine. Iohannis si-a luat notite, a stat cu capul plecat si de spus, n-a spus nimic. Este stilul lui caracteristic de a nu da socoteala, in mod concret, despre ce se discuta la reuniunile la care participa. Noi nu stim niciodata cum este soarta Romaniei pusa la cale la Bruxelles. Afam doar vorbe seci cu obligatii ce ne revin din nu stiu ce tratate. Nu ne intreaba nimeni inainte daca vrem sau daca e bine.
Nu comenteaza zvonuri
Rezolutia data de Parlamentul European, spuneam, n-ar trebui sa-i fie straina lui Iohannis. Raman la convingerea ca rezultatul i se datoreaza in buna masura. Romania a fost mereu prezentata ca o tara corupta pana in maduva oaselor. Statul de drept se taraie prin tarana, justitia nu e independenta. A vorbit Ioahnnis, vreodata, de nemernicia protocoalelor mizerabile incheiate de serviciile de informatii cu Parchete si Curti de Apel? Ba chiar si cu Inalta Curte de Casatie si Justitie? A auzit cineva ca ar fi luat atitudine si le-ar fi condamnat? Nicidecum. A avut grija sa trimita tot timpul subiectul in derizoriu, spunand – stranie comparatie – ca nu comenteaza zvonurile aparute in presa.
La masa cu Charles
Europa ne-a sarit in cap cu problemele justitiei. O parte din recomandari frizeaza ridicolul. Sau absurdul, nici eu nu stiu cum e mai corect. Reactii din partea lui Iohannis pe tema asta? Absolut niciuna. Justitia lui trebuie protejata, nu? Este justitia de care face atata caz, dar pe care o calca in picioare cand e deranjat de ceva. Carmen Iohannis ar fi trebuit sa ajunga la Parchet pentru a fi audiata in dosarul caselor de la Sibiu si al sumelor incasate drept chirie. Nu, a spus presedintele, sotia trebuie sa mearga cu mine intr-o vizita de stat in Marea Britanie. Nu mi-am inchipuit niciodata ca sotia lui Iohannis reprezinta interesele Romaniei si ca, fara ea la masa cu Printul Charles, tara ar avea de suferit. Dupa cum nu mi-am imaginat ca un presedinte poate fi atat de oscilant. Ieri nu eram buni sa preluam presedintia Consiliului Uniunii Europene, azi se schimba calimera. Parca suntem buni, a decretat primarasul din Sibiu ajuns presedinte. Iohannis, tu de fapt stii ce vrei? Cand esti presedinte?